Amintire cu mineri

0
60

Situația recentă a minerilor din Valea Jiului, cu umiliri și disperări, mi-a adus aminte de minerii din Maramureș. Nu de poezia lui Dan Deșliu, ci de forța industriei extractive din acest Nord de țară. Drama din Valea Jiului, pe care guvernanții au tratat-o cu nepermisă superioritate, mi-a dat de înțeles că se vrea să se tragă obloanele și aici. Cum s-a întâmplat în Maramureș. Se evocă problema tranziției la energia verde, pentru care noi nu suntem, încă, pregătiți. Cu ocazia grevei minerilor din subteran, a ieșit la lumină chestiunea mineritului din Valea Jiului. Că este puțin profitabil și consumator de subvenții, care au înghițit multe milioane de euro, ce puteau fi de folos altor activități. Ne aducem aminte că minerii din Vale au fost, adesea, masă de manevră pentru politicieni, pentru a-și speria adversarii. De aceea, pentru mine, mineriadele au fost lamentabile mișcări sociale. Evident cu ecuson politic. Ni se dau pilde din alte țări europene, care au căutat rezolvări în privința energiei.
În Marea Britanie, în Germania, ori Polonia, guvernele au înțeles care este viitorul și s-au pregătit cu politici inteligente de reconversie profesională și susținere de investiții în fostele zone miniere. S-a încercat o tranziție suportabilă și graduală. În Polonia s-au construit termocentrale la înalte standarde tehnologice, puțin poluante, care au permis amânarea termenului de lichidare a mineritului de cărbune. La noi, s-a aplicat un cinism politic, care ne face mult necaz. Se pare că suferințele minerilor nu pot fi evitate, deoarece am pierdut startul. Am mai observat un aspect dăunător. Actualii guvernanți, mulți cu fibră tânără, nu le-au spus adevărul, pentru a le oferi soluții realiste. Au fost lăsați pe mâna unor populiști care au confiscat sentimente nobile, în interes propriu. Nu era nici un mimetism dacă un ministru, echipat cu argumente, s-ar fi dus în Vale, nu să fie curajos la televizor.
Să revin în Maramureș. Din minerit a rămas doar amintirea. Mai dăinuie niște ruine care cască gura la cer. Când trec pe lângă fosta Flotație din Baia Sprie tresar, gândindu-mă la ce a fost. Ori alte flotații din județ. În fiecare dimineață mă întristez când trec prin fața clădirii care a fost sediul Centralei Minereurilor din Baia Mare, din care, periodic, cad bucăți mari de tencuială. Cum s-a întâmplat și în aceste zile. În subsol și-au găsit adăpost un botei de mâțe. Este o clădire emblematică pentru istoria municipiului. Deși vin din lumea satului, eu sunt legat de minerit. Primul miner pe care l-am cunoscut era vecinul, Pătru Pintenoaie, care lucra la Mina Șuior. Dimineața la ora 4, cobora pe uliță, luminându-și calea cu lampa de miner. În drum îl lua mașina care-l ducea la șut. Apoi, ca jurnalist, am coborât în multe mine din Maramureș. La Cavnic, inginerul, viitor ministru Nicolae Dicu, la Nistru, inginerul Ioan Dulf, la Baia Borșa m-a însoțit inginerul Iuliu Lungu, la Herja, inginerul Liviu Pop, la Băiuț, m-a însoțit geologul Vasile Bologa. Începusem să deprind vocabularul mineresc, să-i cunosc bine pe mineri. Unii mi-au devenit buni prieteni.
Și acum mă întâlnesc, pe străzile din Baia Mare, cu inginerul Aurelian Brâncuș, fost director al Centralei, ori cu inginerul Aurel Pantea, care scrie cu tristețe despre minerit. Inginerul Nicolae Bud scrie cărți de referință, care ne mai dau speranță că mineritul poate reveni în Maramureș. Eu mă aleg cu visarea, el cu certitudini de specialist. Eu nu cred să apuc acele vremuri. Da, amintiri cu mineri. Mi-a rămas în minte Imnul minerilor din repertoriul lui Nicolae Sabău. Vă spun o strofă: „În mină – Dumnezeu cu noi,/ Afară – grijă și nevoi,/Deasupra noastră n-avem cer,/C-așa e viața de miner.”
P.S Când să închei textul despre mineri, fostul lider al ortacilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a lansat câteva amenințări la adresa premierului, spunând că dacă vrea o mineriadă, el o poate face oricând și nu-l poate opri nimeni. A lansat aceste amenințări, cu scopul de a forța Guvernul să rezolve problemele minerilor. De altfel, fostul lider s-a reactivat, după greva minerilor din subteran. Pentru ca fiorul mineriadelor să fie mai actual, a evocat istoria mineriadelor de la începutul democrației noastre, postdecembriste. Când a dărâmat un guvern prin mijloace lamentabile. Atunci știm cine i-a mulțumit. Acum de la cine așteaptă laude? Pe la noi este o vorbă: șezi acasă!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.