Proteste în numele libertății

0
39

În anii democrației noastre, aflată într-un proces lent și greoi de maturizare, au avut loc o mulțime de proteste. Din cauza revendicărilor nejustificate, nu toate au fost întemeiate. Pașnice sau violente, în urma protestelor, din pricina unor premieri slabi, au căzut guverne.
Deși ținta protestelor au fost autoritățile vremii, acestea le-au tratat ca drepturi constituționale ce nu trebuie îngrădite. Mai degrabă, ele au fost înțelese și acceptate în spiritul și litera legislației aflată în vigoare. Cu sau fără motive, amatorii de proteste au ieșit în stradă, și-au spus necazurile, s-au simțit oameni liberi. Nimeni nu a rămas cu impresia că autoritățile le încalcă drepturile și libertățile prevăzute în Constituție, câștigate cu sacrificii în decembrie 1989. Numai că, până anul trecut, era vorba despre o democrație măcinată de crize politice, nu una sanitară, care a dezechilibrat și destabilizat întreaga societate. Protestele din zilele acestea, neasumate sunt incompatibile cu dialogul și negocierea. Puterea declară că în spatele lor se află liderii partidului AUR, sprijiniți de forțe oculte din exterior. Aceștia neagă orice implicare și spun că, moral, sunt îndreptățiți să sprijine orice formă de protest adresat actualei guvernări. Sloganurile iraționale confirmă formularea unor revendicări idealiste și imposibil de soluționat. Cei care protestează nu țin seama de un lucru elementar. Un guvern poate fi dat jos prin mijloace pașnice sau violente, însă pandemia va merge mai departe, nu are legătură cu drepturile, libertățile constituționale și democrația. Până la apariția vaccinurilor, dar și în continuare, autori­tățile din toate țările lovite de pandemie vor fi obligate să ia decizii nepopulare, soldate cu restrângerea drepturilor și libertăților individuale ale cetățenilor. Gestionarea mai eficientă a crizei în alte țări europene se datorează resurselor financiare disponibile și populației care percepe altfel limita dintre libertate și lege. În contextul actual al societății presată de probleme vitale, rămase nesoluționate de la o guvernare la alta, nu-mi dau seama dacă un alt guvern ar fi rezolvat mai bine efectele pandemiei. Oricum, asaltul Guvernului Cîțu este pierdere de vreme și consum inutil de energii. Concetățenii care nu s-au convins de existența virusului ucigaș, purtatul măștilor și efectele vaccinării au o problemă ce ține de percepția libertății ca necesitate înțeleasă. De comunicare este nevoie, în primul rând, între autorități care se contrazic în luarea unor decizii. Disputa dintre ministrul educației și al sănătății pe seama pandemiei este de notorietate. În absența unor soluții alternative, CCR a ignorat confruntarea societății cu pandemia care a necesitat măsuri urgente luate de autorități. De unde a știut CCR că ele au fost sau nu constituționale. Înseamnă că judecătorii Curții, fie că decid după prevederile unei Constituții străină opiniei publice, ori au interese obscure și hotărăsc după cum cred de cuviință. Din ecuația manipulării și dezinformării face parte inclusiv me­dia, dornică de audiență. Prin mediatizarea excesivă a opiniilor, ce aparțin unor personaje devenite pseudospecialiști în pandemie, în rândul opiniei publice, unele TV vor să producă stări emoționale, să abată atenția de la alte probleme reale ale societății. În contextul actual, soluții miraculoase care să-i favorizeze pe toți cetățenii nu există. Singura variantă rămâne imunizarea în masă indiferent de vârstă. Să nu uităm că progresul omenirii s-a făcut întotdeauna cu pierderi colaterale, iar lumea a răzbit și s-a dus mai departe.

prof. Vasile ILUȚ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.