Am răsfoit recent cartea Ubi bene?…Ubi patria?, scrisă de profesoara și omul de litere Valeria Bilț. O carte inspirată în mare măsură din viața reală. „Poveștile”, multe și convingătoare, reprezintă semnale de alarmă pentru vremea aceasta. Bântuită de rău, de urât, de minciună, de invidie, de lipsă de moralitate. Citind cartea nu poți să nu te întrebi cât este ficțiune și cât realitate; unde începe ficțiunea și unde se termină realitatea?
Ce mai înseamnă identitatea personală în raport cu cea națională, sau cea globală, ce mai înseamnă legile pământului și cât de benefică sau nocivă este imigrația? Fiindcă Ubi bene?…Ubi patria?… poate fi considerat și un roman al emigrării, ce cuprinde drama femeilor din Europa de Est, mână de lucru și prilej de prostituție în Europa căreia noi îi spunem civilizată.
Ubi bene?…Ubi patria? este o carte și despre România, o Românie păcălită, care trăiește drama plecărilor masive; o dramă a unor femei împinse de împrejurările vitrege să plece la lucru, în Europa… civilizată, păcălite de multe ori și aduse în pragul disperării, salvându-și cu greu viața.
Punând față în față realitatea și ficțiunea, realizezi că accentuarea valului de migrație nu e ficțiune.
Sunt multe întrebări tulburătoare despre condiția omului în raport cu știința și credința, în raport cu religia, în raport cu demnitatea. În raport cu toate transformările care pot să apară busc în viața omului. Finalul cărții nu este unul optimist, dar concluzia autoarei este una optimistă, chiar dacă suntem prizonierii unui prezent incert și în căutare de soluții!
