În drumurile/drumețiile noastre, am ajuns mai ieri sub Piatra Săpânței. În poiana de dedesubt, până mai ieri (anii 90) ditamai pădurea, dovadă stând pădurea de cioate, se naște o stână. De departe, am auzit larmă, un bărbat cu voce puternică îi tuna și fulgera pe ceilalți. Nu reproducem, ar fi cenzurat cam 80% din ce zicea…
Ne-am dus la el să întrebăm cum va fi rânduiala. Și ne povestește, cu răbdare, prietenos, ca și cum înainte cu câteva minute nu tuna și fulgera. Asta e frumusețea românului, a săpânțanului! Văsâi lu Poli, de 63 de ani, îi zice, asta pentru că așa am întrebat noi. Altfel, îl cheamă (nu îi zice) Pop Vasile.
„Unde să facem stâna? Deasupra satului nostru, unde să facem? O să avem 231 de oi. Depinde, o fo și mai multe. Acum am pus împreună cu o femeie văduvă, cu oile ei, de-am adunat de o turmă cât de cât. Amu povestea asta cu rentabilitatea îi așa… nu mai îi deloc rentabil păntru că nu se găsesc ciobani. Să vă spui… io-s zidar de meserie. Și am făcut 50 de milioane în cinci zile. Da trebuie să las baltă tăt, să vin la oi, că nu găsesc oameni la ele. Stau eu. Vin pă o lună, apoi om vedea. Da a mai fi o lună…
Cam greu și cu desfacerea. Cu mieii o fo tare bine anul ăsta, că ne-o plătit 14 lei kilogramul în viu… Și la oameni, păntru Paști, da o cărat și la arabi. Am avut cui să dau aici, la oameni. Da foarte bine o plătit și păntru arabi… ai dat un miel și ai putut cumpăra o oaie!!! Anul ăsta o fo așa… da pană acum tăt 10 lei kilogramul, și cu brânza tot așa slab. Asta o dăm la engros, vin și din Sighet și niște sătmăreni”, spune gospodarul, care recunoaște că totuși îi sunt dragi animalele. Oile și caii. Hai… și femeile, pentru că ne explică așa. „Cui nu-i place a altuia să nu-i tihnească nici de-a lui!”.
Prin urmare, ne invită la stână, mai la vale puțin, dar și în sâmbăta ce vine, la măsurișul de care ne garantează că vom fi încântați, pentru că e tradițional, cu muzicanți, cu balmoș. Mulțumim frumos, nu coboram la stână, dar tot plecăm cu ceva. Cu rețeta balmoșului tradițional, adevărat.
„Să pune smântâna la fiert, și cu jintuit. Când dă în clocot se pune făina, se amestecă cu… tocănerul, zicem noi, pă țărănește, nu-i știu zice altfel. Cu frecalăul ăla. Se amestecă, se amestecă, până iese unt deasupra. Așa-i și zice, unt de pă balmoș. Cu lingura pui în blid, că iese grăsime multă, și de un deget, și de două degete… Să manâncă numa cu lapte acru de oaie. Nimic altceva. Așa știu io că-i cea mai bună rețeta. Da-l faci pă foc, la ceaun, nu la bloc la aragaz… ăla-i de fript pulpe de pui…”, spune el, râzând.
