VIA REGIS

0
106

În perioada Evului Mediu timpuriu, legăturile vest-est între Sălaj și zona Chioarului erau justificate de necesitățile apărării teritoriului în fața atacurilor turco-mongole dinspre zonele nord-estice. În acest scop s-a construit Cetatea Chioarului și s-a amenajat un drum care să lege cele două ținuturi, pentru a facilita deplasarea trupelor în caz de nevoie, schimburile comerciale, etc.
„Via regis”, adică „drumul regal/regilor” venea dinspre vadurile Săplacului (azi Aluniș), trecerea prin strâmtorile Țicăului spre cetatea Arieș/Aranyás (azi Cheud), cetate de rang voievodal, întrucât adăpostea vama pentru sarea transportată pe Someș; traversa un loc în care, la 1733, avea să se menționeze pentru prima dată localitatea Fericea, urca dealul spre prisaca Curtuiușului, spre a trece apoi Bârsăul și a-și urma cursul pe Valea Rea pentru a ajunge, în cele din urmă, la vechea cetate de pământ și apoi la cea de piatră a Chioarului, cetate de rang regal, aidoma celei de la Deva.
În timp, și mai ales după detonarea Cetății Chioarului la 1717, axa de circulație nord-sud a căpătat o mai mare însemnătate și astfel drumul spre Sălaj și-a pierdut din importanță. În vremuri mai noi, între Fericea și Cheud s-a păstrat un drum forestier, într-adins neîntreținut în perioada comunistă, pentru a descuraja ca hoții de lemne să-și găsească scăparea, fugind dintr-un județ într-altul. În prezent, drumul pare a fi practicabil, dar accesibil doar vehiculelor cu tracțiune integrală.
Dacă ar exista o mai bună colaborare între comunele din Maramureș (Valea Chioarului) și Sălaj (Năpradea) aflate la cele două capete ale drumului forestier, în ce privește asfaltarea acestei porțiuni, am avea mai multe avantaje. În primul rând, ar facilita relațiile dintre locuitorii celor două zone, nu doar vecini, ci și înrudiți. În al doilea rând, ar putea reprezenta deschiderea unui posibil nou traseu turistic de o frumusețe sălbatică, nealterată, ce ar putea fi înscris în campania județeană „Drumul Maramureșului”. Acest drum, menit să refacă Via Regis, s-ar putea extinde la celălalt capăt până la Baia Mare. În felul acesta, zona și-ar putea valorifica potențialul peisagistic, economic și cultural (cu vizitarea bisericii de lemn din Fericea și cu nararea legendelor Chioarului). Dar cel mai mare câștig al unui asemenea demers ar fi că un astfel de drum ar asigura scurtarea distanței înspre Sălaj și câștigarea unui pod peste Someș, cel de la Someș-Guruslău, care deja exista de ani buni, lipsindu-ne doar un drum modernizat spre el! Traseul ar cuprinde Curtuiușul Mare – Fericea – Năpradea – Traniș – Someș Guruslău.
Și iată cum, ca un arc peste timp, acest drum ar fi răspunsul contemporan, constructiv și practic, la provocările istoriei…

Liana POGĂCIAȘ
Președinta Asociației „Chioar Redivivus”

Sursa de inspirație pentru datele istorice: Valer Hossu, „Nobilimea Chioarului”, Baia Mare 2003.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.