Sfânta Liturghie de hram la biserica de pe Valea Borcutului

0
53

Duminică, 24 octombrie 2021, a XXIII-a după Sfintele Rusalii, a Vindecării  demonizatului din ţinutul Gherghesenilor, credincioşii Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Baia Mare, cartierul Valea Borcutului, au avut în mijlocul lor pe Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, care a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în mijlocul unui sobor ales de preoţi şi diaconi, paroh Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial.

Sfânta Liturghie Arhierească

În fruntea unui sobor ales a slujit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, format din preoţi din Permanenţa Eparhială: Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi eclasiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Mihali, consilier eparhial administrativ, Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial pentru patrimoniu sacru şi pictură bisericească, Pr. Ionuţ Todorca, consilier eparhial cultural-teologic, Pr. Andrei Emil Pop, inspector eparhial, precum şi Pr. Marius Covalcic, parohul bisericii „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Baia Mare, Pr. Ovidiu Bontoş, preot la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Costantin Opriş” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial.

La ectenia pentru cei adormiţi au fost pomeniţi preotul Augustin Onea, ctitorul sfântului locaş de închinare, şi Preasfinţitul Gurie Episcopul, petrecut ieri pe ultimul drum pământesc de un sobor de Arhierei, din care a făcut parte şi Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul parohiei, înfiinţat şi dirijat de D-na preoteasă Raluca Gligan Onea, profesor de muzică la Colegiul Naţional de Arte din Baia Mare. O frumoasă priceasnă a interpretat Gabriela Ardusătan, solistă de muzică populară.

Cuvântul de învăţătură

Un larg şi de folos cuvânt duhovnicesc a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin în faţa credincioşilor veniţi la biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Baia Mare, pentru a se ruga împreună cu soborul pentru iertarea păcatelor şi mântuirea sufletelor lor, pentru ajutor de la Dumnezeu Atotputernicul, pornind de la Evanghelia duminicii a Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. Vorbind despre Sfinţi, Preasfinţitul Părinte Episcop a spus:

„Sfinţii sunt ocrotitorii bisericilor şi sunt ocrotitorii noştri. Cei mai mulţi dintre noi purtăm nume de sfinţi, ca ocrotitori, date de părinţii noştri, la botez, ca să ne însoţească şi să ne ocrotească cu rugăciunile lor, pe lângă îngerul păzitor pe care îl primim tot la botez”, şi referitor la ocrotitorul acestei biserici, Părintele Episcop a amintit că „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este un Sfânt mare”.

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a referit la salvarea demonizatului din Evanghelia duminicii:

„Mântuitorul a ştiut exact de ce merge pe ţărmul celălalt, a explicat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, însă Apostolii nu ştiau. După ce i-a salvat pe Apostoli din furtună, a mers să salveze un suflet. Acel demonizat era pe cale de a fi suprimat de duhul cel necurat. Mântuitorul a făcut această osteneală, deşi era foarte obosit. A venit în întâmpinarea unui suflet naufragiat. Sufletul acela era mai naufragiat decât erau Apostolii în pericol pe mare. Sufletul nu poate fi preţuit, pentru că e creaţia lui Dumnezeu, scâteie divină. Omul este capodopera lui Dumnezeu. De aceea S-a Întrupat Mântuitorul Iisus Hristos şi S-a făcut om, ca să ne salveze. Demonii care străjuiau în acel om L-au recunoscut pe Iisus că are putere să-i biciuiască, să-i chinuiască şi să-i alunge. Şi Mântuitorul îi pune o întrebare celui suferind, întrebându-l care este numele lui. Şi el răspunde: legiune. Asta însemna că nu era posedat în totalitate. O parte a minţii lui era trează. De obicei, oamenii demonizaţi nu mai sunt raţionali, nu mai pot gândi, nu se mai pot controla şi devin periculoşi chiar pentru propria familie.”

Preasfinţitul Părinte Iustin le spune credincioşilor despre chinurile din iad, care revin celor păcătoşi, chinuri atât de cumplite, încât fug de ele până şi demonii:

„Dumnezeu n-a îngăduit ca acest om să fie aruncat în iad şi distrus şi a intervenit şi a arătat Apostolilor şi celor din neamul lui că îl poate salva, iar demonii au spus ceva ce trebuie să reţinem: dacă ne scoţi din omul acesta, nu ne trimite în iad, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Şi demonii intră în cei 2.000 de porci. Acei locuitori, ai ţinutului Gherghesenilor şi ai ţinutului Gadarenilor, erau vreo 10 comunităţi acolo, în partea de sud-est a lacului Ghenizaret, erau amestecaţi cu iudei, majoritatea de alte neamuri, nu cunoşteau Biblia şi Proorocii şi se ocupau cu creşterea porcilor. Demonii L-au rugat pe Mântuitorul să nu-i trimită în iad. Trebuie să reţinem că iadul este atât de înspăimântător, atât de înfricoşător, e un loc de chin cumplit, unde nici diavolii nu vor să intre, dar vreau să ne arunce pe noi, oamenii. Şi noi cădem în eroare şi le facem voia. De am şti noi cât de cumplit îi iadul, de ne-ar putea spune cei ce ajung acolo în chinuri, pentru care noi ne rugăm ca Dumnezeu să-i izbăvească şi să-i aducă la loc de lumină, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, aşa cum spun rugăciunile şi slujba înmormântării, am fi mai puţin păcătoşi. Ei, diavolii, la finalul istoriei, vor fi aruncaţi în iezerul cel de foc, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Acela-i iadul. Datorită faptului că au luptat împotriva lui Dumnezeu şi a oamenilor, toată istoria umanităţii şi a existenţei. Deci, ei nu vroiau să meargă în iad, pentru că iadu-i înspământător.  Mântuitorul le-a dat voie să intre în porci, ca să vadă Apostolii şi cei de acolo ce forţă are omul care îl are pe Dumnezeu. Deci, o singură persoană, stăpânită de o legiune de demoni, între 4.000 – 6.000 de demoni, fiinţe necurate şi întunecate, care îl chinuiau, n-au reuşit să-l distrugă, să-l înece pe el. Ce forţă impresionantă!”

Dacă cei din ţinutul Gherghesenilor L-au alungat pe Dumnezeu pentru paguba provocată cu înecarea porcilor, cei din ţinutul Samaria L-au rugat să rămână la ei şi a rămas trei zile.

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a actualizat predica la zilele noatre, spunând:

„Aşa cum se întâmplă în lumea în care trăim noi astăzi: oamenii Îl alungă pe Dumnezeu din instituţii, Îl alungă pe Dumnezeu din familie. Societatea de astăzi Îl alungă pe Dumnezeu. Instituţiile laice Îl alungă pe Dumnezeu. Zic: suntem state laice, instituţii laice. Nu mai au creştinismul şi bisertica ce căuta în acestea. Europa Îl alungă pe Dumnezeu de pe pământul ei pe care l-a binecuvântat creştinismul. Apostolii lui Hristos şi Sfinţii lui Dumnezeu au creat cultură creştină. Au adus Evanghelia. Au luminat popoarele. Le-au îmbrăcat în atât de multe daruri. Au creat o cultură unică în Europa, care a fost apoi exportată în toată lumea. În America, în Australia, în Africa, în Asia, în toate continentele. De la noi, din Europa a pornit această cultură. Aici s-a predicat Evanghelia prima dată şi în Asia Mică, pornind din Ţara Sfântă. Şi tot ce-am dat noi, astăzi nu mai recunoaştem. Îi spunem lui Hristos să plece din ţinutul nostru. Din instituţiile acestea, atât de puternice, care cheltuiesc atât de mulţi bani pe lucruri omeneşti, pe lucruri materiale.”

„În concluzie, să învăţăm ceea ce a spus Mântuitorul celui vindecat, a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Cel vindecat a zis Mântuitorului să-i dea voie să rămână cu El. Să meargă împreună cu El, cu Hristos şi cu Apostolii. A vrut să devină Apostol. Ce a zis Mântuitorul? Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. El s-a întors în casa lui şi a spus cât bine i-a făcut Iisus. N-a zis Dumnezeu din cer. A zis Iisus, Proorocul din Nazaret. Pentru tot ce ne-a dăruit Dumnezeu, suntem datori să ne întoarcem spre izvoare, spre rădăcini, în cuibul de credinţă, de normalitate, de firesc, de bucurie, de lumină, în casa, în biserica noastră, în comunitatea noastră, să-L vestim pe Hristos. Să spunem acestei lumi că nu vrem să trăim fără El, să devenim Apostoli. Cei care sunt plecaţi sunt datori să se întoarcă acasă, în casa părinţilor lor. Ei petrec o vreme acolo şi muncesc din greu. Şi este o necesitate. Trebuie să-şi întreţină familia, să-şi creeze o viaţă firescă, nu de mare bogăţie, ci de normalitate şi de existenţă omenească demnă, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, dar ca să nu uite să se întoarcă acasă. Întoarceţi-vă în casa voastră şi spuneţi cât bine v-a făcut vouă Dumnezeu. România este pământ binecuvântat din care nu a plecat Dumnezeu, n-au plecat Sfinţii, n-a plecat Maica Domnului. Nu i-am alungat, nici nu-i vom alunga vreodată. Suntem săraci material, dar cel mai bogat popor. România este pământ sfânt. Este ţara lui Dumnezeu. Grădina Maicii Domnului. Ţara Sfinţilor. Ţară plină de binecuvântarea Sfintei Treimi şi de frumuseţile creaţiei divine.”

Xxx

Părintele paroh a dăruit Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin o icoană a hramului bisericii.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.