Ce aveți cu Crăciunul?

0
83

În ajunul Zilei Naționale a României obișnuiesc să-mi mărturisesc sentimentele și prietenilor. Așa intru în rezonanță cu istoria noastră, cu jertfele și izbânzile românilor. Cum am procedat și în acest an. Vorbind cu universitarul și scriitorul Grigore Georgiu, de loc din Chiuiești, pe lângă gândurile naționale i-am transmis și cele ale bucuriei creștine. Cu umorul lui filosofic mi-a transmis că nu mai avem voie să pronunțăm cuvântul Crăciun. M-am dus să răsfoiesc presa să văd, mai documentat, știrea, care este o ticăloasă lovitură la dreptul la credința care ne-a ținut laolaltă. Inițial, credeam că este un zvon care vine să ne tulbure liniștea și evlavia, zidite în noi de-o viață. De veacuri. Aflu că este o chestiune reală.
Presa italiană – Il Giornale – publică un document elaborat de Comisia Europeană, preluat și de presa românească. Acolo se articulează idei care m-au siderat. Nu pot să le las trecute sub tăcere, că forul european care le patronează este prea evident în lumea noastră actuală. Ni se spune că trebuie să evităm să vorbim despre Crăciun, pentru că nu toți europenii sunt creștini și că nu toți creștinii au același calendar religios. Termenul creștin, care înseamnă Nașterea Mântuitorului, poate fi înlocuit cu vacanță sau sărbătoare. Să evităm să folosim prenume tipice pentru creștini, precum Ioan, Maria, Gheorghe, Petru, Andrei, Nicolae și altele, care sunt și nume de sfinți. Așadar, să nu o mai amintim pe Fecioara Maria. Toate indicațiile de mai sus, și multe altele, nu fac parte din cărți ale absurdului, ci, după cum spuneam, sunt scrise într-un document intern al Comisiei Europene, un fel de ghid pentru exprimarea controversatului politically correct.
O expresie extrem de răsucită prin vreme, care, în Europa, își are originea în leninismul de stânga, pentru a desemna fermitatea partidului. În ghid li se cere birocraților europeni să evite victimizarea și portretizarea unor grupuri specifice drept neajutorate. Deci nu se mai recunoaște sărăcia, deși ea există. Birocraților li se cere să folosească exemple din rîndul minorităților etnice, care pot fi exemple pentru alții. Majoritarii nu sunt preferați. Li se mai cere să nu se adreseze cu apelativele domn, doamnă ori domnișoară. Apoi, să fie atenți la cuvântul cetă­țean, deoarece, zice documentul, nu toți cei care trăiesc în Uniunea Europeană sunt cetățeni. Dar ce sunt? Și multe alte prevederi care, mie, îmi întorc pe dos destinul, credința, valorile în care am crescut.
De ce eu să țin seama de sensibilitățile unor minoritari cu care nu mă întâlnesc niciodată, iar ei nu! În Italia, publicarea unor fragmente din document a stârnit valuri de nemulțumiri în rândul partidelor de dreapta. Giorgia Meloni, lider al unui puternic partid de opoziție, a răbufnit: „Acum chiar că e prea mult! Ne sunt șterse istoria și identitatea!” Matteo Salvini a spus că acest ghid este o nebunie. Lorenzo Fontano, fost ministru al Afacerilor Europene, a spus că este monstruos ce se întâmplă în Europa, cu derapajul antropologic legat de tradiții și obiceiuri. Este îngrijorător că instituțiile europene adoptă această gândire. Eu, ca român, care am pledat pentru intrarea țării mele în Uniunea Europeană, nu voi fi părtaș la așa ceva. Este un pas spre nicăieri. Voi apăra valorile creștine ale Europei, și ale României, și libertatea sfântă a credinței. În care am fost educat și învățat să trăiesc și să mă bucur de această lume românească.
Îmi aduc aminte cât ne-a compătimit Occidentul, că în vremea trecută nu ne puteam sărbători Crăciunul, afurisind regimul ateu, iar acum, unii de la Bruxelles, doresc să ne scoată Crăciunul din existență. Noua limbă sugerată de la Centrul Uniunii Europene este o lovitură dată straturilor mumelor. Fără patetism, le spun celor cu noua variantă a umilirii creștine că începând de pe Ulița Bisericii din Desești, până în marile așezări românești, nu vom fi de acord să facem brazi iluzorii din lemne uscate sau din oase. Aceste aberații arată limpede cât de mare este distanța, în termeni de valoare, între clasa conducătoare europeană, instituțiile ei și restul societății. Câtă putere de înțelegere am pentru mișcarea lumii în care trăiesc, exagerările care vor să-mi anuleze identitatea nu au cum să fie în acord cu bătaia clopotelor care bat de veacuri pentru acest neam. Cum bat firesc și pentru alte neamuri. Dar cum ne-a fost înțelegerea la aderare? Unitate în diversitate. Multiculturalitate. Adică legile care ne țin laolaltă se reazimă pe istoria, credința și limba fiecărei nații. Deocamdată așa putem merge mai departe.
Dar ce aveți cu Crăciunul? Că eu nu am nimic cu întemeierea religioasă a altor nea­muri. Eu nu cred că niște teorii zvăpăiate pot zdruncina o temelie zidită de multe veacuri. În care neamul românesc se regăsește. Dar este bine să știm ce se învârte în jurul viitorului. Și mai ales că teoriile vin de la un Centru în care am investit încredere de lume mai bună. Corectitudinea politică, spun cei mai luminați, vine din războiul hibrid, care subminează libertățile, democrația, națiunea și construcția europeană. La care noi ținem în acest timp al istoriei. Cum ținem și la Crăciun, la Nașterea Mântuitorului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.