Statutul persoanelor publice

0
69

La început de an, s-ar fi cuvenit să vorbim cel puţin despre două sau trei personalităţi şi realizările din domeniul lor de activitate. Nu se poate, România de azi este săracă, le-a avut şi nu le mai are. În absenţa lor, societatea, prin intermediul mass-mediei, ne oferă ocazia să vorbim despre persoanele publice. Categorie socială suficient de influentă, încât în spaţiul public să provoace reacţii contradictorii.
Din cauza arealului extins, ce cooptează noi adepţi, statutul lor este greu de definit. Prin urmare, în compensaţie, pot fi identificate doar căile şi mijloacele prin care oamenii dobândesc statutul. În funcţie de traseul urmat, opinia publică are prilejul să evalueze persoanele publice şi dacă statutul lor lucrează în favoarea societăţii. De când cu internetul, orice persoană care doreşte să fie băgată în seamă, să atragă atenţia poate deveni şi publică. Reţelele de socializare nu impun restricţii legate de conduita şi viaţa privată a unor persoane publice. În timp ce bogaţii îşi etalează opulenţa şi luxul, pseudovedetele din showbiz oferă ce au la îndemână. Unele epatează cu silicoanele şi dotările fizice oferite de mama natură, altele cu căsniciile zguduite de turbulenţe, aventuri amoroase şi scandaluri fără număr. Nu sunt sociolog, nici psiholog, încât să-mi dau seama cum pot fi percepute în spaţiul public extravaganţele, excesele şi derapajele unor semeni. Într-o societate sufocată de inechităţi, nedreptăţi sociale şi contradicţii, nici într-un caz nu pot fi privite cu ochi buni. În timp ce majoritatea cetăţenilor aşteaptă să le fie răsplătită munca prestată, sex-simbolurile pe bani frumoşi îşi vând imaginea amatorilor de picanterii. Alte categorii de cetăţeni sunt percepuţi ca persoane publice datorită profesiilor, preocupărilor, rolului şi responsabilităţilor pe care le au în societate. Ele provin din toate mediile sociale, iar statutul lor nu trebuie contestat, deoarece a evoluat în limite normale, străine de internet. Situaţia diferă, sunt persoane publice pe care le obligă profesia să vină în contact direct cu publicul, iar altele se remarcă prin creaţiile personale puse la dispoziţia societăţii. Dacă tot ce fac şi spun în spaţiul public are utilitate şi rol constructiv, mediatizarea lor este bine-venită. În general, şi acest gen de persoane au un standard de viaţă situat cu mult peste nivelul majorităţii populaţiei. Context în care statutul lor impune restricţii mai ales în viaţa privată şi conduita în societate. Condiţii ce trebuie susţinute de discreţie, decenţă, cumpătare, prudenţă şi moralitate. Altfel, statutul riscă să fie compromis, terfelit şi aruncat în derizoriu. Este regretabil că unele posturi tv nu se pot debarasa de serviciile unor persoane publice, nefamiliste, şi ale celor trecute pe la puşcărie. Sau incompetente de a da sfaturi rele, luate ca bune de unele segmente ale societăţii aflată într-un deficit educaţional. În criza subiectelor de interes public, media se inspiră din viaţa privată şi tumultuoasă a unor artişti consacraţi. Persoane publice, care prin conduita lor, nu întotdeauna sunt modele pentru tineri, nici acceptate de societate. La decesul lor se face un spectacol ieftin şi mult zgomot pentru nimic. Media este în stare să decreteze doliu naţional, apoi se ocupă de bătălia pentru avere, semn că artiştii o duc bine şi nu ar trebui să le purtăm de grijă. În ţară sunt persoane publice mult mai utile societăţii pe care media nu le bagă în seamă pe motiv că nu fac audienţă. Dar nouă, care suntem majoritatea, oare cine ne poartă de grijă? Cu siguranţă, nimeni.

prof. Vasile ILUŢ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.