Lideri și valori

0
89

Scriu la ziar cam de multă vreme, așa că mi-am construit un crez profesional pe care îl urmez. Uneori am reușite, alteori simt nevoia de sprijin de la cititori. Ca să nu rătăcesc prea mult cu propria mea imaginație, caut repere validate, personalități care au aura consacrării în varii domenii. De data aceasta îl am luminător de drum pe academicianul Victor Voicu, vicepreședinte al Academiei Române, cu un recent interviu publicat în revista „Contemporanul,” condusă de romancierul Nicolae Breban, băimărean de-al nostru, cum ar spune un cunoscut personaj. Domnul academician afirmă scurt și imperativ: „Un popor trebuie să aibă lideri și valori.” Repede am pus și gândul meu în mișcare: dacă ești lider, nu este obligatoriu să fii și valoros! Din păcate, este o realitate cotidiană. Așa că îmi pun întrebarea: cine ne apără? Că nu prea suntem apreciați, după merite evidente. Ci, dimpotrivă.
Recent, profesorul Oliver Jens Schmitt, în presa elvețiană, a denigrat Biserica și Academia Română, spunând că acestea “amenință prin ideologia naționalist-ortodoxă legăturile României cu Occidentul.” Personajul a fost în țara noastră, a fost bine primit și onorat. „Să ataci fundamentele și reperele românești, adică Biserica, credința, în contextul în care Europa are o populație creștină, iar principiile ortodoxiei sunt extrem de umane și blânde, de înțelegere, sensibilitate și iubire este un gest lipsit de eleganță”, a replicat academicianul. Care a fost motivul? Biserica și Academia sunt instituții identitare. Academia a fost construită în jurul ideii de limbă română. Limba maternă, pe care o înveți de la mama, este determinanta identității. Cum poți să îți permiți să ataci cetățile identitare și de credință ale românilor?
În asemenea situații, chiar, cine ne apără? Un domn academician. Care ne mai spune: „Eu sunt îngrijorat de soarta și viitorul României. Nu văd clasa politică românească să treacă în mod lucid la selectarea unor lideri performanți, oameni de mare anvergură, capabili, generoși, care să se uite pe ei și să se dedice intereselor României.” Scepticismul este alungat de încrederea că țara își poate reveni. Dar este nevoie de hotărâre, respect între oameni, fermitate. Se tot vorbește despre un proiect de țară. Se pare că pe hârtie este mai lesne de făcut. Realitatea este mai anevoioasă. Eu nu voi pricepe, până la capăt, cum o instituție ca Academia Română nu este luată în seamă cu părerile ei. De exemplu, cum este starea școlii. Mai avem o școală preuniversitară care dă conținutul elementar de cunoștințe și cultură? Educația nu este o joacă, ci un proces consistent de lungă durată.
„Pe mine mă decepționează profund lipsa de responsabilitate în abordarea educației, care este fundamentul major al unei societăți,” spune academicianul. Firesc, noi, oamenii de rând, ne întrebăm: cum arată viitorul României din punct de vedere al educației? Ni se răspunde într-o cheie sceptică, luând în seamă și învățământul fragmentat, pandemic, online: „Din nefericire, aceste generații vor fi sacrificate. Economia o mai poți redresa, însă acești copii vor fi marcați de derută.” Repet întrebarea de la începutul textului: cine ne apără? Că o țară, cei care mai cred în țară, se apără și cu mintea, cu ideile, cu conceptele bine articulate. Cine va răspunde unor personaje de felul elvețianului? Care denigrează Biserica și Academia Română. Da, avem nevoie de lideri valoroși. Cu minte ageră și argumente.
Eu mai cred că vom avea așa ceva! Dar încă avem suficiente cazuri de împotmolire. Nici mult comentații bani europeni nu-i primești fără proiecte viabile. Și lupta cu pandemia are nevoie de minți luminate, curajoase. Mai ales că în lume se conturează forțe politice, care au emisari și la noi, ce susțin abolirea tradiției, dominarea statelor care luptă pentru păstrarea varietății limbilor și obiceiurilor, pentru suveranitate. Cu toată globalizarea, încă nu am văzut un stat care să renunțe la identitatea lui.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.