Site-urile mari de cinematografie au, în vârful topurilor filmelor din 2021, două filme româneşti. Evident, am fost curioşi și le-am văzut. Vi le împărtăşim!
“Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” al regizorului Radu Jude se numeşte Bad luck banging or Loony porn şi a câştigat Ursul de Aur, în ciuda scandalului iscat de regizor. În Statele Unite s-au extras 20 de minute din film, evident prima parte erotic/porno. Despre ce vorbim, de fapt? Culmea, filmul foloseşte şocul iniţial mai mult pentru a da un cot în plex telespectatorului. Este mai degrabă un film despre prostia umană, cea românească, pe fond de pandemie. S-a şi spus că este deocamdată singurul film artistic ce tratează pandemia. De fapt, nu e chiar aşa. Tratează societatea românească. Cu pretextul profesoarei care s-a filmat acasă iubindu-se cu soţul şi a încărcat din greşeală filmul pe Internet, cu urmări previzibile, ni se arată faţa urâtă a României. Şoferul ce parchează SUV-ul pe trecerea de pietoni, cel de pe trotuar care te mai şi înjură, babele conspiraţioniste de la coadă din farmacie, patriotismul ieftin sunt adevăratele “subiecte” ale filmului.
Foarte bună ideea lui Radu Jude să ne atragă cu scandal sexual, ca apoi să ne arate faţa şi mai scandaloasă a societăţii noastre. Ce nu ne-a plăcut? Clasica tematică a cinematografiei româneşti…practic nu există film “de succes” românesc fără înjurături, sex şi urme de comunism. Altfel, salutăm curajul regizorului şi al actriţei principale.
“Acasă, my home” este alt film foarte bine evaluat de siteurile serioase de cinematografie. E şi nu e documentar, se referă la destinul unei familii sărace, ce s-a ascuns de lume la margine de Capitală, în Delta Văcăreştilor. A câştigat premiul de cel mai bun documentar la reputatul festival de film Sundance. Povestea? Soţii Enache cu cei nouă copii se ascund în sălbăticia deltei. Până ce Măriile Sale Dacian Ciolos şi prinţul Charles vizitează locul, ce devine rezervaţie şi evident sunt scoşi din areal. Bine-nţeles, în ciuda legendarei adaptabilităţi a minorităţii, familia nu se poate adapta junglei urbane aşa cum s-a adaptat la cea reală. Ni se confirmă iar că civilizaţia nu înseamnă obligatoriu progres, că tehnologia e un măr otrăvit, că…că…că. N-am jubilat văzând filmul, deşi i-am înţeles ideea. Privit din afară, dar ca român, poţi acuza că iar întindem rufele murdare în public. Dar altceva avem de reproşat filmului. Aceeaşi problemă cu sonorul… trebuie să ciuleşti urechile ori să cauţi subtitrare fie ea în altă limbă. Şi ritmul foarte lent.
