Acest titlu este o parafrază după un roman semnat de Laurențiu Fulga – „E noapte și e frig, seniori.” Mi-a venit în minte acest titlu, deoarece are o mică istorie, care merită știută. Inițial, titlul a fost proprietatea scriitorului Augustin Buzura. Chiar a publicat un fragment de proză într-o revistă literară, menționând titlul cu pricina. La o întâlnire cu Augustin Buzura, Laurențiu Fulga s-a arătat fascinat de rezonanța lui, și i l-a cerut adevăratului proprietar. Generos cum era, Augustin Buzura i-a dăruit titlul generalului Fulga, cunoscut scriitor. Povestea o știu chiar de la generosul autor din Berința. Mi-ar fi plăcut să continui pe această temă, dar afară ninge și frigul ne subțiază privirea. E iarnă, ca în ianuarie.
Ies afară la curățatul zăpezii. Vecinii, cu mare cu mic, inclusiv David, lopătează omătul. Și se pornesc discuții despre lumea de astăzi, cu întrebări care frământă omul. Cât ți-a venit factura la gaz? Dar la curent? Toate sumele au sporit. Mai aud că unii opresc căldura, sunt atenți la iluminat. S-a conturat o întrebare generală, profundă și neliniștitoare. Cine a orchestrat haotic facturile umflate la energie, care aruncă o parte din România în disperare? Chiar în faliment. Cui nu-i pasă de oamenii cu venituri modeste, intimidați că nu-și pot plăti facturile? Nici războiul care își flutură negura prin vecini, nici pandemia asta nenorocită nu prezintă acum atâta interes. Ci factura care fracturează multe destine. Și nu scriu acest text pentru a stoarce lacrimi, ci pentru a trage un serios semnal de alarmă. Din această parte de țară. Este un adevăr nu o închipuire. Sunt amenințate instituții caritabile, de cultură.
Mi-a rămas la suflet disperarea Mănăstirii Dumbrava, unde am fost, cu un prieten din Baia Mare, care a acordat mult sprijin lăcașului monahal. Prietenul nu mai este printre noi, i-a rămas doar portretul pictat deasupra ușii mănăstirii. Dar nu s-a stins nevoia de a sări în ajutorul celor loviți de soartă. Prețurile aberante au venit ca un atac prin surprindere. Ne-am trezit cu năvălitorii din facturi. Cruzi și neîndurători. Se tot caută vinovații. Guvernanții aruncă vina pe furnizorii de gaz și electricitate. Un ministru se încurcă în afirmații. O dată spune că oamenii să nu plătească facturile umflate. Peste noapte, a fost tras de mânecă, și ne-a spus că nu este cale de întors. Facturile trebuie achitate. Cei nemulțumiți să bată la poarta furnizorilor și să ceară socoteală. O naivitate a conducătorilor!
Omul în baston, și cu venituri modeste, se poate legiui cu un colos economic? Evident, nu-i o variantă liniștitoare. În această situație copleșitoare s-au conturat atitudini acuzatoare spre cei care conduc țara. De la președinte, la premier și spre alte instituții care poartă răspunderea acestei situații aberante. Această temă apăsătoare a fost preluată și de partidele din coaliție. Se scormonește trecutul apropiat și se fac învinuiri cu adresă precisă. Că ar fi un act deliberat de trădare națională. Creșterea prețurilor la energie face ca produsele românești să-și piardă piața de desfacere în favoarea celor străine. Nu intru în caruselul lor, deoarece afirmațiile nu prea au argumente care să ne lumineze. Și nu de reproșuri are nevoie populația, ci de soluții care să calmeze zburdălnicia sumelor.
Nu-i aud, în for public, pe cei vocali de meserie. Tac. Frigul le-a cuprins și gândurile. Au întors oglinzile cu fața spre perete, să nu se vadă nici pe ei. Și așa se face noapte în aula gândirii. Cine este de vină? Aud cuvinte grele la adresa politicienilor. Mulți dintre ei nu aud. Sau se prefac? Noi întrebăm: cine citește contorul? Cum se fac înmulțirile, de ies sume de ne strâng în spate? Se mai decantează situația prin vocea unor analiști sobri. Cică această creștere a prețului la energie a fost prefigurată din vară. Nicio pavăză, nicio măsură. Așa că românii au intrat în șoc termic și social. Vorbesc la curățatul zăpezii, pe stradă, mai timid prin presă. Greu de ajuns la o gândire așezată. Mai ieri, coaliția a avut o întâlnire pentru a îmblânzi situația. Ni s-a vorbit în procente care ar reprezenta o ușurare a sumelor. S-a dispus analiza lor.
Dar totul se va vedea de la 1 februarie. Încă mai circulă legende urbane, legende rurale, nimic ferm spre odihna sufletului nostru. Un vecin de la curățatul zăpezii spunea că pandemia este un pistol cu apă, în raport cu ceea ce zace în interiorul acestei crize energetice. Citesc o știre de ultimă oră: Electrica Furnizare, companie unde statul român este principal acționar, trimite oferte de curent electric, la prețuri de șase ori mai mari decât cele de până acum! Ce să mai cred? Deocamdată este noapte în mintea multora, este frig și în sufletele noastre, oameni buni! Să ne strângem laolaltă, să fim solidari, să ne fie mai cald!
