Cronica de film • Cu și (altfel) despre războaie și slavism

1
46

Evident, am uitat de Oscaruri, cu toate cele ce se petrec în jur. Așa că ne adaptăm situației și vă reamintim filme de mare clasă, dar mai de pe-aici. În discuție e nu războiul în sine, nu împușcăturile, nu eroii, ci mai degrabă antieroii.

Nuntă mută/Silent wedding este film românesc din 2008, regizat de Horațiu Mălăele. Nu doar UN film românesc, ci unul dintre cele mai bune din toate timpurile. O tragicomedie superbă, ce se petrece într-un sat românesc în anii 50, în anii ocupației sovietice, în plină expansiune a comunismului. Dur, ironic, plin de înjurături, de sex și de comunism, așa cum ne-au obișnuit filmele noastre, dar… la un alt nivel. Altă clasă. Se joacă excelent, iar povestea e superbă. Ce ai face dacă ai avea nuntă pregătită în sat, se învârte în ceaunele cu ciorbă, dar vine ofițerul rus și decretează o săptămână de doliu național pentru c-a murit Tătuca Stalin? O nuntă mută, nu? Ne abținem să mai povestim, vă lăsăm să-l descoperiți. Dar joacă impresionant cu toții, de la Victor Rebengiuc la Șerban Pavlu. Are ceva din atmosfera filmelor lui Kusturica, dar are extrem de mult românism. Și umor. Și durere.

Wolyn/Hatred 2016 este un film polonez care spune povestea unei femei prinse între conflicte etnice, în Ucraina. La început, filmul aduce cu “Nuntă mută” al nostru, dar care pleacă definitiv și de tot în zona durerii și a cruzimii. Satul în care conviețuiesc pașnic polonezi și ucraineni este traversat de trupele sovietice, inițial. Care lasă urme. Apoi de cele germane. Apoi, de partizanii lui Stepan Bandera. Apoi iar de ruși și iar de germanii în retragere. De fapt, el spune povestea masacrelor făcute de partizanii lui Bandera asupra populației poloneze. Susținute inclusiv de ucrainenii manipulați evident de preoți și de un naționalism prost înțeles. În paranteză fie spus, filmul ne-a fost sugerat de cei care ne-au văzut cum susținem evoluția și curajul ucrainean de azi, am fost trimiși puțin în trecut cu acest film, apoi evident am citit istoria genocidului din Volhinia și Galiția dintre 1943-1945, soldat cu 50-100.000 de polonezi uciși. Revenind la film, are 16 premii și 7 nominalizări și trebuie văzut. Din varii motive. De la jocul actoricesc la ajustări ale înțelegerii unor evenimente actuale.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.