Competența pe muchie de cuțit

0
61

În democrația noastră românească asistăm frecvent la dezvăluiri hazlii despre personaje cu pregătire precară, numite în posturi cheie, care presupun pricepere, curaj, inteligență. Minte clară și experiență profesională. Nu este rostul acestui text să facă inventarul posturilor ocupate de oameni care nu au nici o legătură cu domeniul. Se știe că promovările de acest gen au, de obicei, culoare politică. Apoi alte interese. Stai și te întrebi: cum un om pregătit pentru a face cele mai râvnite prăjituri, acceptă să conducă domenii care presupun cunoștințe de drept? Aceeași răspundere poartă și cei care sfidează competența. Nu au nici o mustrare de conștiință, cum se zice. Nu se întreabă; oare ce caut aici? Credem că este un defect al societății noastre. Nici vorbă. Povestea este mult mai complicată, și chiar alarmantă. Și vine dintr-o democrație consolidată.
Un semnal în acest sens este cartea „Sfârșitul competenței”(Editura Polirom 2020), scrisă de profesorul Tom Nichols, specialist academic în afaceri internaționale. Cartea are și un subtitlu lămuritor: discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale! Aici mă regăsesc. Ni se relevă o realitate pe care mulți refuză să o vadă. America visurilor multora are și ea fețele sale dubioase. Autorul mărturisește că a scris această carte pentru că este îngrijorat. Nu mai purtăm discuții bazate pe principii și argumente. Cunoștințele de bază ale americanului de mijloc sunt la un nivel atât de scăzut încât au trecut de pragul suportabil. Realitatea este citită pe silabe. Apoi s-a instaurat un narcisism care proliferează.
De pildă, pe Facebook circulă informații neverificate, unele nocive, care își câștigă adepți, ale căror păreri vor fi din ce în ce mai greu de demontat cu argumente științifice. Până la urmă, specialiștii cu studii temeinice nu mai dețin monopolul cunoașterii. Secretele vieții nu mai stau în marile biblioteci, iar competența este substituită cu un joc de salon cu speculații. Se legiferează impostura unor nespecialiști. Omul de rând, care își culege informațiile de pe internet, ajunge să creadă că este la fel de competent precum experții în domeniu. Toate opiniile, inclusiv cele mai ridicole, se cer a fi luate în serios și orice contrazicere naște conflicte. Pilda ne este la îndemână. De când cu pandemia, toată lumea este specialistă în medicină, apoi vin doctorii cu expertiză.
Autorul scoate în evidență un motiv personal de îngrijorare: astăzi, competența este atât de periclitată în ciuda vechimii acesteia. Este o legătură invers proporțională între lipsa de informații și opiniile ferme. Dar asta nu-i oprește pe oameni să exprime opinii critice asupra unei teme. Cercetătorul științific Nicolae Drăgușin, doctor în filosofie, însoțește drumul cărții spre noi, cu argumente. Încadrează volumul în categoria lucrărilor care ne fac să înțelegem lumea în care trăim sau, la nivel minimal, propune o perspectivă asupra împrejurărilor în care ne este dat să ne ducem viața. Ne atenționează că faptele lumii sunt cu un pas înaintea reflecției și că, doar după ce s-au consumat, ne dăm seama de natura lor etică. Suntem martorii vitezei cu care se petrec schimbările, așa încât capacitatea noastră de a le surprinde, și a reflecta asupra lor, ne pune în dificultate.
Scrie autorul, Tom Nichols: „Niciodată oamenii nu au avut acces la atât de multă cunoaștere, în număr atât de mare, fără ca totuși să și învețe ceva. Mai grav, azi mă șochează nu că oamenii resping competența, ci că o fac atât de frecvent, în atât de multe privințe și cu foarte multă furie.” La secțiunea dedicată concluziilor, autorul lansează o ipoteză care a fost comentată în mai multe feluri. Face o legătură între sfârșitul competenței și declinul democrației. Starea este ilustrată de unii lideri, cu rosturi importante în această lume, care nu ies din universul mediocrității. Cu consilierii lor cu tot. Cartea ne dă curaj să gândim și realitatea românească în termeni de alarmă. Sfârșitul competenței este un dezastru pentru orice societate. Să nu uităm că avem și specialiști: doctori, avocați, profesori, ingineri, șoferi, pompieri – oameni admirabili, care își fac datoria și nu apar la TV.
Depinde cum ne raportăm la ei. Dar semnalul de alarmă al cărții trebuie luat în seamă. Lectura m-a pus pe gânduri. Mi-a dat imbold să gândesc prin comparație, să nu obturez ideile altora, să doresc un dialog în care fiecare să aibă partea lui de convingere. Și să cuget la cei care vor să ne conducă, dar nu pot să se descurce singuri. Aici este criza competenței. Dacă ne dăm seama că este bai mare, jumătate din boală este tratată.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.