Cum arată joncţiunea Someşului cu Lăpuşul? Dar a Săsarului cu Lăpuşul?

0
453

Foarte rar, confluenţele a două râuri creează zone impresionante, monumentale. Mai degrabă mici delte, de parcă râul ce se varsă în celălalt se predă, renunţă să „lucreze” natura, malul. Am fost curioşi să vedem cum arată confluenţa râurilor Someş cu Lăpuş şi a Lăpuşului cu Săsarul, destul de apropiate de altfel. Am avut surprize…

Din satul Merişor, azi cartier al oraşului Tăuţii Măgherăuş, treci prin faţa unei celebre firme ce ne luminează de sărbători, apoi eşti atent la străzile cu numere, lăsate mostenire de şugubăţul ex-primar Ardelean, pe una o iei spre râu, apoi asfaltul se transformă în drum de câmp. Surprinzător, drumul îngust se transformă într-un fel de drum lat pietruit excelent, suspect de bine făcut. Care o ia apoi chiar pe lângă râu, spre Buşag, paralel oarecum cu drumul european, Dar lipit de albia Someşului. Evident, e vorba de balastiere… Dar dăm de confluenţa Someşului cu Lăpuşul. Nimic impresionant ca natură, dar rămâi totuşi surprins. E curăţenie acolo, neaşteptat de curat. Fără urme de focuri, de gunoaie aruncate. Iarbă, câmpuri arate, drumul de exploatare pe care poţi circula lejer şi apoi confluenţa. Un final destul de trist, ca să fim sinceri, al Lăpuşului, care izvorăşte de sub Văratec din Băiuţ, are un traseu superb de peste 30 kilometri de defileu şi de rezervaţie, primeşte râul Cavnic într-o confluenţă superbă, ca la final să devină un râu destul de trist. Dar curat!!!

Nu la fel se poate vorbi despre confluenţa Săsarului cu Lăpuşul, ba poate de aici vine şi tris­teţea şi cuminţenia râului. Ceva mai în amonte, la mai puţin de 10 kilometri în sus, Lăpuşul primeşte Săsarul. Se petrece sub iazul de steril de la Bozânta, paralel cu drumul din Lăpuşel spre Bozânta şi Arieşu de Câmp. După ce treci calea ferată, nu o iei pe primul drum, cum ai fost îndrumat, ci pe al doilea, care vine cu surprize. Înainte de-a vedea confluenţa, vedem urme de gunoaie îngropate organizat, apoi nivelate şi astupate, pe malul râului. De altfel, în faţa noastră, o dubă a venit, a descărcat gunoaie şi a plecat, în dreptul punţii metalice. Cum „care punte”? O fi deservit odinioară activitatea minerească de la iazuri, dar acum e complet nefolosită, deşi e în stare bună. În alte locuri, pe râu, inclusiv în defileu, sătenii aşteaptă să scadă apa să vadă anume pietre, să poată trece cu tractorul la terenuri, la fel cum sunt locuri turistice impresionante foarte greu accesibile, în lipsa unei asemenea punţi. Care aici stă degeaba. Şi-ţi pleacă gândul la puntea de la Aspra spre Româneşti, care stă într-o rână şi pe care te temi să treci. Bonus, în această primăvară a fost şi un mare incendiu acolo, pus, ce a ars totul aproape până la punte. Revenim la confluenţa Săsar/Lăpuş. Culmea, în ciuda gunoaielor, a haldei şi a iazului, a nămolurilor orăşeneşti stivuite nu foarte departe, între halde, locul abundă de viaţă. De la căprioare la vulpi, bursuc, castori, la păsăret de toate felurile, cu zeci-sute de raţe sălbatice ce odihnesc exact la acea confluenţă, ce arată surprinzător foarte sălbatic. Deşi numai apa ştie ce poartă la vale…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.