Ne adaptăm! Turism mai molcom, ca de arșiță!

0
276

Deja ne-au copleșit căldurile și-abia începe vara. Cum nu suntem toți construiți să urcăm pe cele mai înalte culmi (nici măcar pe-ale socialismului), ba poate nici să coborâm și să ne ascundem la umbră în cele mai adânci văi și defilee, vă propunem un alt tip de turism de Maramureș, mai cuminte, mai accesibil. Montaniardul Ionică Pop le zice „Locuri nedescoperite din zona de deal sau Frumuseți neglijate de turiștii montani”. Una dintre cele mai interesante zone de gen reprezintă dealurile din Depresiunea Maramureșului. Dar mai avem!

În Maramureș pe dealuri, cu ochii la munți

Dealurile din Depresiunea Maramureșului sunt de fapt cele care despart Valea Izei de Valea Vișeului, dar ele există și de cealaltă parte a celor două văi. Dacă atingi punctual culmea, ai de găsit locuri impresionante. Începem cu satul Valea Stejarului, legendara Republică Valea Porcului, pe care dacă-l traversezi și insiști, ieși în fosta stațiune cu băi sărate Coștiui! Mai în sus pe linia culmilor, la Oncești ai o cetate medievală. Din Bârsana, de urci pe Valea Muntelui, cea pe care odinioară traversau stânele spre Munții Maramureșului, ieși exact în vârf pe Muntele Herea, pe DN 18, înainte de coborârea spre Petrova.

La fel, de această dată pe asfalt, de treci de la Strâmtura prin lateralul primăriei, treci două dealuri, cu belvederi absolut impresionante și ajungi la Petrova, nu înainte de a traversa un cătun superb, cu oameni parcă uitați acolo de lume. Ținând linia culmii, ar mai exista o trecere pe care, recunoaștem, n-am călcat-o încă, de la Rozavlea spre Leordina pe Valea Spinului, pe unde cică va trece magistrala de gaz. „În literatura de specialitate se numesc Interfluvii, în cazul nostru între Iza și Vișeu. Dar și între Iza și Mara, Sâlța și Botiza, Valea Ieudului și Botiza. Sunt trasee nemarcate acolo, dar au panorame de 360 de grade spre toți munții noștri importanți. O altă culme frumoasă e între Ronișoara și Valea Stejarului. Sau dealurile dintre văile Ruscovei și a Vișeului. Sunt trasee accesibile tuturor, fără mari posibilități de rătăcire, cu floră și faună specifică”, spune montaniardul.

Continuăm firul de la Bogdan Vodă prin satul Bocicoiel spre Vișeul de Jos, dar culmea continuă cu surprize. Dragomireștiul are pe acele dea­luri un cătun disputat cu Săliștea, pardon… cartier. Ce are inclusiv izvoare de ape sărate. Orașul Săliștea de Sus are două traversări ale Depresiunii Maramureșului, una spre Vișeu de Jos prin Valea Drăguiesii pe traseul legendarei căi ferate Salva-Vișeu, o alta pe o vale spre Vișeul de Mijloc, parțial asfaltată. În fine, totul culminează cu Dealul Moiseiului, la celălalt capăt, de unde în zile senine se văd de la Pietrosul Rodnei până la Munții Maramureșului spre Suceava, dar și cele trei maiestuoase vârfuri ale Munților Țibleș. O perfectă încununare a eforturilor unui drumeț.

Alte dealuri „virtuoase”

Lista zonelor de deal interesante și frumoase nu se încheie, ba abia începe. Pentru că trebuie amintită aproape deloc explorata Culme a Codrului, ori celebra Culme a Prelucilor. Se mai adaugă, spune montaniardul, dealurile din Rohia-Boiereni, Culmea Breaza, Dealurile Vimei, Șatra, Inău, zona Botiza-Poienile Izei-Glod sau culmea dintre Tisa,Vișeu și Ronișoara.

Toate cu oferte proprii de belvederi, flori, ciuperci, animale sălbatice de văzut și păsăret. Dealurile de deasupra Fărcașei sunt frumoase, în plus au drumuri asfaltate în orice parte ai lua-o. Cu belvederi spre Carpați și spre Baia Mare, în zilele bune. La fel, dealul dintre Remetea Chioarului și Coltău, cu satul Posta, are niște priveliști spre oraș superbe. Plus ciuperci, plus drumuri decente. La fel, dealurile dintre Iadăra, Valea Chioarului și Chelința sunt necunoscute iubitorilor de natură. Și acolo ai belvederi spre oraș sau spre Someș, dar și un șir de peșteri carstice. În continuare, dealurile de pe limita cu Sălajul, de la Mesteacăn până la Vima Mare și Coroieni, sunt puțin sau deloc cunoscute. La fel, dealurile de pe linia Trestia-Izvoarele, sau chiar belvederile de pe dealurile Coașului sau ale Remeții de către Cetatea Chioarului merită amintite, cu belvederile spre Baia Mare cu munții Carpați în fundal, apoi spre culmea Codrului. Pe alocuri sunt și trasee marcate.

Evident, o parte din rutele amintite au trasee auto, de teren sau drumuri forestiere accesibile pe vreme uscată.
În lumina căldurilor ce se anunță (dar sunt aici, prezente), a secetei încă nerezolvate de câteva ploi neconvingătoare, vă invităm la drumeții, la turismul „de deal”! Să nu credeți că nu vine cu provocări, numai pentru că nu mergi pe creasta Munților Rodnei sau nu urci până nu mai ai suflare pe Țibleș-Archer. Ai la dispoziție râuri, pârâuri, păduri dese sau rare, mici defilee, cascade (cu apă tot mai puțină, din cauza secetei). E tot Natură, dar fără provocările majore date de Munte. Pe alocuri, și fără abuzurile date de exploatări forestiere masive, microhidrocentrale, ori stâne cu 8-10 câini furioși, mai mari ca oile.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.