Încerci să te pricepi la natură și să citești urme. Te documentezi, înveți de la alții mai pricepuți.
Toate ca toate, până te plimbi prin margine de pădure, sub munte, în zonă de altfel liniștită, având pe de o parte o stână și de cealaltă o ciurdă de vaci la păscut. Și vezi urma de urs…, de dimensiunea palmei tale de om, de 100 kilograme. Abia atunci simți cumva fiorul și ai senzația că nu ești tocmai în vârful lanțului trofic, cum credeai, nu-i așa?…
