Crâmpeie din viaţa unui sfânt. Amintiri… Mărturii

0
42

Continuăm seria relatărilor despre arhiepiscopul Justinian Chira, cel care a jertfit mereu din timpul său, pentru a oferi timp, iubire şi îndemnuri părinteşti semenilor.
Părintele Ştefan Petcu de la Parohia Costeni, Protopopiatul Lăpuş, a relatat prima sa întâlnire cu ÎPS Justinian, pe când avea doar 14 ani. De la acel moment au urmat alte clipe încărcate de sfinţenie. Niciun cuvânt rostit de ÎPS Justinian nu era întâmplător, chiar dacă nu dorea să dezvăluie din tainele sale interioare. Aşa se explică şi faptul că, în repetate rânduri, ierarhul i se adresa tânărului Ştefan, cu apelativul de părinte, dezvăluindu-i acestuia drumul pe care urma să apuce.
“Discutând cu el, într-un cadru mai restrâns, poate eram doar cu fratele meu, uneori îmi spunea: părinte Ştefan. O, te-am făcut şi părinte, spunea Preasfinţitul. Eram student. Când am primit această veste că voi fi hirotonit, m-am întâlnit cu Preasfinţia Sa la catedrală, după ce se întorcea de la secţia de votare. Am luat binecuvântare. Părintele secretar i-a spus că voi fi trimis la Costeni şi atunci mi-a spus o vorbă de duh: adică să fiu preot şi pentru fratele meu, Mirel, care trecuse la Domnul. El era pe punctul de a apuca pe acest drum, era pe finalul studiilor de Teologie. PS Justinian îi purta vie amintirea. De fapt, PS Justinian ne cuprindea pe toţi. Era ca şi cum nu mai exista altceva pe viaţa aceasta, erai doar tu şi el, aşa se raporta la tine, aşa îşi rupea din programul său, ca şi când nu mai exista nimic pe acest pământ, îţi vorbea direct şi personal” – şi-a mai amintit preotul Ştefan Petcu.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.