• Amintiri…mărturii •
În numerele trecute ale cotidianului „Graiul Maramureșului” am relatat câteva dintre mărturiile părintelui Ștefan Petcu de la Parohia Costeni, despre întâlnirile sale cu ÎPS Justinian Chira. Continuăm seria acestor amintiri. De la vârsta de 14 ani, atunci când l-a întâlnit pentru prima dată pe episcopul Justinian, părintele Ștefan Petcu a avut numeroase ocazii să stea în preajma ierarhului. Își amintește că, de fiecare dată când avea frământări, mergea la vlădica Justinian. Pentru el era ca „un tată bun”, așa că avea curajul și deschiderea să-i vorbească despre cele mai ascunse dorințe ale sale. Preotul din Costeni este convins că, pe parcursul vieții, rugăciunea ÎPS Justinian Chira i-a adus rezolvarea la problemele sale.
“Am mers pentru problema căsătoriei și s-a rezolvat. Apoi ne-a întrebat de copii și au venit și copiii pe urmă. Pașii importanți din viață au avut parte de binecuvântarea ÎPS Justinian”, a relatat părintele Ștefan Petcu.
ÎPS Justinian Chira era atent și grijuliu cu cei din jur. Încerca să îi odihnească pe semeni chiar și în cele mai mărunte lucruri. Tot părintele Ștefan Petcu și-a amintit că, pe vremea când era mirean, obișnuia să stea la ocazii pentru a ajunge la locurile de închinare spre care se pornise. Dumnezeu l-a binecuvântat în pelerinajele sale chiar cu șansa de a călători alături de episcopul Justinian.
“Umblam cu ocazie. Au fost momente în care stăteam și așteptam să mă ia o mașină și se întâmpla să treacă mașina ÎPS Justinian. Văzându-mă, a dat vorbă șoferului, însoțitorilor să oprească și m-a dus de vreo 2-3 ori cu mașina. La alte hramuri îmi făcea semn din mână să merg cu ei la masă. Dacă mă vedea în popor, în mulțime, îmi făcea semn să merg la masă cu ei. Chiar dacă credincioșii obișnuiau să dea o masă. El vorbea cu toți. Se lua masa, apoi mai adresa un cuvânt celor prezenți. Toți plecam bucuroși, încărcați de har. Eram uimit. Era ca un tată bun”, a accentuat preotul din Costeni.
Pentru părintele Ștefan Petcu, părintele Justinian a fost un “apostol al iubirii”, dar și al răbdării. “Răbdarea lui de a sta cu noi, oamenii simpli, oameni de rând mi-a sporit latura aceasta a răbdării. Răbdarea sa a fost pildă pentru noi, am învățat să avem răbdare cu ceilalți. Apoi, dragostea sa. Parcă mi-l imaginez, mă gândeam că seamănă cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan care, ajungând la adânci bătrâneți (era o predică preferată a lui), spunea aceste cuvinte: Iubiților, iubiți-vă, pentru că Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan era un apostol al iubirii”, a concluzionat părintele Ștefan Petcu. Acum, slujitorul altarului are un singur regret: faptul că propriii copii nu vor avea șansa să îl cunoască personal pe ÎPS Justinian. Spune că le va vorbi despre el, pentru că adevărații părinți nu trebuie uitați niciodată.
“Îmi pare rău că nu l-au cunoscut și mai mulți tineri, mai mulți oameni. Pe când părinții bătrâni pleacă din lumea aceasta, simți o oarecare nostalgie, ni se face dor de ei. Le privim cu dor fotografiile, le ascultăm cu drag cuvintele”, a încheiat nostalgic, preotul Ștefan Petcu.
