În ultima vreme, agenda publică vorbeşte tot mai mult de ameninţarea nucleară, iar autorităţile par a fi luat în serios situaţia. Câtă vreme se distribuie pastile de iod, câtă vreme ONU solicită încetarea ostilităţilor, desfăşurarea unei misiuni internaţionale şi demilitarizarea zonei, ce avem de înţeles, citind direct sau printre rânduri ştirile şi îngrijorările diferitelor oficialităţi?
În primul rând, după cum ştiţi, s-a mai întâmplat şi tot aici, deasupra noastră, a Maramureşului. Tehnic vorbind, „o urgență nucleară rezultă dintr-o eliberare de radioactivitate de la o centrală nuclearo-electrică/ reactor nuclear în mediu, ceea ce poate afecta populația care trăiește în aproprierea centralei”. Cât despre Cernobîl, am trăit pe pielea noastră şi am plătit cumva, indirect, „onoarea” de a fi contemporani acelui incident. Populaţia de atunci a României a primit pastile de iod şi, ulterior, a crescut mult incidenţa diferitelor tipuri de cancer şi a malformaţiilor, chiar dacă fiind un stat comunist, am ascuns adevărul şi evidenţele.
Episodul 1 – Cernobîl
„Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla în apropiere de orașul Prypiat din Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și spre părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea «radiație» din certificatele de deces”, conform Wikipedia. Revenim la raportul internaţional: Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002. Cum s-a comportat România atunci? Modest, slab şi secretos. Acum ştim: „Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv (milliSieverts) pe an, în 1986”. Ştim clar c-am fost expuşi radiaţiilor, atunci.
Episodul 2 – Zaporojie?
Centrala nucleară Zaporojie este cea mai mare centrală nucleară din Europa și printre primele zece cele mai mari din lume. Este situată în sud-estul Ucrainei, lângă orașul Enerhodar, pe malul lacului de acumulare Kahovka de pe râul Nipru. Are şase reactoare nucleare cu apă ușoară presurizată VVER-1000, fiecare generând 950 MWe, pentru o putere totală de 5.700 MWe. Primele cinci reactoare au fost pornite succesiv între 1985 și 1989, iar al șaselea a fost adăugat în 1995. Centrala generează mai mult de o cincime din electricitatea totală generată în Ucraina, conform datelor oficiale ale statului ucrainean. Şi au mai fost evenimente acolo. În mai 2014, 40 de membri înarmați care au pretins că sunt reprezentanți ai partidului Sectorul de dreapta ar fi încercat să intre în zona centralei electrice, opriți de poliția ucraineană înainte de a intra. Centrala de la Zaporojie se află la 200 km distanță de zona unde au avut loc luptele în cadrul conflictului armat din Donbas, lupte care au devenit foarte încinse în 2014, dar şi acum. La 3 decembrie 2014, prim-ministrul Arseni Iațeniuk a anunțat un incident care a avut loc cu câteva zile înainte la centrala nucleară de la Zaporojie. Unul dintre cele șase reactoare ale centralei a fost închis de două ori în decembrie 2014. La 25 februarie 2022, reactoarele 1 până la 4 au rămas operaționale, în timp ce unitățile 5 și 6 au fost închise. La 28 februarie 2022, Rusia a susținut că a capturat centrala și a ocupat orașul Enerhodar. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a primit pe 1 martie 2022 confirmarea că centrala se afla încă în administrarea Ucrainei și filmările din oraș au arătat scutul uman prin care localnicii apărau accesul la centrală. Pe 3 martie 2022 la ora 23:28, armata rusă a bombardat puternic zona, provocând un incendiu la o clădire de cinci etaje aflată lângă centrală, existând pericolul unei contaminări nucleare în toată lumea. Milițiile cecene ale lui Ramzan Kadîrov au ucis câțiva angajați și au ocupat centrala. Centrala a continuat să funcționeze cu personal ucrainean, dar sub coordonare rusească și să transmită date, inclusiv pentru monitorizare, agenției IAEA. Pe 5 iulie 2022, The Wall Street Journal a raportat că forțele ruse au instalat o bază militară în complex, instalând lansatoare de rachete BM-30 Smerch. Pe 19 iulie 2022, trei drone sinucigașe ucrainene au atacat echipamentul rusesc și corturile instalate în complex. Pe 3 august 2022, Rafael Grossi de la IAEA și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu integritatea fizică a centralei, cu situația reparațiilor și a mentenanței necesare precum și cu siguranța materiei nuclare. IAEA a planificat o misiune de inspectare a centralei care avea nevoie de aprobarea celor două părți, Ucraina și Rusia, precum și autorizația din partea Națiunilor Unite. Pe 6 august 2022, IAEA a raportat faptul că unul dintre cele trei reactoare care mai operau a fost deconectat și a pornit sistemul de protecție de urgență ca urmare a bombardamentelor din ziua precedentă. António Guterres, Secretarul general ONU, a declarat că „orice atac asupra unei centrale nucleare este un act sinucigaș” și a cerut acces la centrală pentru inspectorii IAEA. Energoatom a cerut demilitarizarea zonei din jurul centralei și instalarea acolo a trupelor de menținere a păcii. Pe 11 august, complexul centralei a fost bombardat de mai multe ori.
Prin urmare, grijile sunt justificate. Orice, de la rea voinţă la disperare, la mână criminală sau la nepricepere şi amatorism ar putea genera un dezastru la o centrală nucleară mult mai mare ca cea de la Cernobîl. La fel de adevărat este că „previziunile” şi simulările făcute de presa atotştiutoare şi de autorităţile ucrainene cu raza norului radioactiv ce ar trece spre Europa şi pe deasupra nordului României, fix peste Maramureşul nostru, sunt hazardate. La fel de bine, în zilele cu pricina, vântul ar putea bate spre est şi norul ar merge spre Rusia. Dar da, scurgerile de la reactoare ar curge în Nipru, respectiv în Marea Neagră, deci orice îngrijorare e justificată. La final, ce e de făcut? Ca data trecută, la nivel de om simplu, nu mare lucru, decât izolarea locuinţei, cât de bine posibil. Există şi un ghid oficial pentru asemenea situaţii. Care cere aşa: Rămâi în casă sau coboară într-un subsol (pivniţă) până la primirea altor instrucţiuni. Nu încerca să mergi la şcoală pentru a-ți lua copiii, personalul autorizat va avea grijă de ei (avem dubii…). Închide ferestrele şi uşile, încercând ermetizarea acestora cu bandă adezivă, bandă izolare, cârpe etc. Închide gurile de aerisire, instalaţiile de ventilaţie sau de climatizare. Protejează, pe cât este posibil, hrana şi apa din exteriorul locuinţelor prin acoperirea cu o prelată, folie de plastic, saci menajeri, caserole etc. Ascultă la posturile de radio/TV informaţiile şi instrucţiunile autorităţilor. Dacă trebuie să ieşi din casă datorită unor motive bine întemeiate, poartă un echipament de protecţie de tipul salopetă, căciulă, mănuşi şi bocanci sau cizme. Revino cât mai repede posibil, spală-te imediat la duş, iar echipamentul de protecţie dezbracă-l înainte de intrarea în casă (pivniţă), împachetează-l şi închide-l în saci de plastic. Nu consuma legume, lapte sau oricare alimente, care au fost expuse sau neîmpachetate pe timpul accidentului. Ia măsuri de protejare a animalelor.
