Casa cu temelie fluidă

0
107

Nu dau sfaturi, nici lecții despre lumea în care trăim și ne învârte de parcă am fi într-un linghișpir. De aceea, multă lume acuză dureri de cap. Nu sunt de partea celor care se jeluiesc de dimineața până seara, și nu-mi oferă soluții credibile să pot merge mai liniștit pe stradă. Citesc cărți, ascult părerile altora și încerc să spun și altora ce am priceput din vâltoarea lor. Că nu m-am lăsat de obiceiul scrisului, spre mirarea unora și aprecierea multora. Asta îmi dă liniște și curaj de a mă întâlni mai calm cu o nouă dimineață. Sunt atent la părerile celor din jur, deoarece ei sunt țesătura vremii noastre. Cu cerbi, cu flori și minotauri. Am ajuns la concluzia că termenul cel mai folosit în viața diurnă este cel numit democrație. Cu toate derivatele sale.
Din când în când, este detronat de alți termeni frecvenți, presanți, neliniștitori, cum ar fi criză, facturi, război, pensii etc. Dar toate acestea se întâmplă sub acoperișul democrației într-o bună parte din lume. Am adunat o sumă de păreri despre starea democrației la noi. Așa am aflat că procentul celor care cred că nu sunt consultați este în continuă creștere. Încrederea în reprezentanții lor este mică. De ce? Oamenii văd cu ochiul liber că democrația s-a cam despărțit de meritocrație, de care era legată multă vreme, chiar la noi. A cedat în fața mediocrită­ții. Din discuțiile cu oamenii din jur afli stări de fapt care te întristează. Dacă ai de rezolvat o problemă care depinde legal de autorități, te apucă rătăcirea până ajungi la capăt.
Am o colecție de asemenea ciudă­țenii, în care omul de la birou în primul rând aplică tactica amânării. Se prevalează de termenul de soluționare, apoi intervine uitarea. Și iar bați la ușa cu pricina. Scriu cu părere de rău aceste constatări reale, triste și păguboase. Nu au emoții profesionale nici dacă apar în presă. Aici este un mare bai. Semn că ierarhiile nu mai func­ționează cum s-ar cuveni. Azi așa, mâine așa și se pierde încrederea în autorități. Mai sunt și excepții de numărat pe frunzele de toamnă ale nucului din grădină. Efortul de a construi viitorul imediat este precar. Cine are alte păreri să-mi spună. Digitalizarea este folosită și ca instrument de manipulare și control al cetățenilor.
O fi altfel? Se tace și se face. Și nu se explică. Oamenii au nevoie de libertate, de drepturi și decizii adecvate. Că despre îndatoriri, taxe și impozite, facturi alarmante nu ducem lipsă. Confuzii și multe rețete de spaimă. Cum s-a ajuns aici? După alegeri, aleșii ies de sub controlul cetățenilor până la o nouă candidatură. Ajung în funcții de decizie, unii slab pregătiți profesional, civic, moral, care hotărăsc soarta noastră. Cine știe acum care este părerea electoratului? Se fac sondaje comandate de partide, iar rezultatele sunt pe măsură. Și atunci ce să mai crezi?
Mai sunt doi ani până la alegerile prezidențiale și se fac calcule și scenarii. Altele sunt urgențele zilei. Nu putem fugi de realitate. De ce fug aleșii poporului de dezbateri publice? Le este teamă de întrebări? De exemplu, eu aș întreba un parlamentar de pe la noi: care este populația României? Că doar a fost recensământul populației. Apoi nu-mi iese din minte nefericita afirmație a președintelui Țării, că România este un stat eșuat! Cred că a vrut să spună altceva. Un stat eșuează când misiunea lui de organizator al comunității este pervertită de interesele particulare ale celor ce îl conduc. Când președintele nostru a spus ce a spus, a recunoscut adevărul că între acesta și cetățeni s-a produs o ruptură.
Cum să meargă treburile bine când nu se are în vedere competența. Da, ducem lipsă de oameni pricepuți, la locul potrivit. Cercetați și vă veți convinge de criteriul fidelității față de partid. Unde este Ordonanța 101 din 2011, care prevede că posturile de conducere se vor ocupa NUMAI prin concurs profesional. Depinde, însă, și cine examinează. La noi, politicienii devin specialiști, iar în alte părți specialiștii devin miniștri, chiar șef de stat. În 1940, Liviu Rebreanu scria: „Nimeni nu are încredere în nimic. Nimeni nu vrea cu adevărat să-și ia răspunderea situației. Nu suntem capabili să renunțăm la frazele goale.” Comparați și trageți concluzii.
Aceste opinii le aud des de la oamenii cu care mă întâlnesc. Unul chiar mi-a spus că suntem o țară frumoasă, care parcă plutește pe ape. Mai departe, continuați, dumneavoastră, cu analiza și sinteza.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.