Un pedagog de școală nouă

0
151

Anul acesta, prima zi de școală a debutat într-o atmosferă tensionată. De vină ar fi prevederile din planurile ministerului, ce vizează organizarea și funcționarea sectorului preuniversitar. Controversele au încins spiritele, încât unele voci au cerut demiterea ministrului Cîmpeanu și retragerea legilor educației, înainte de a fi adoptate de Guvern și Parlament. Interesat de subiect, am citit cu atenție scrisoarea intelectualilor care contestă demersurile ministrului. După părerea mea, bazată pe declarații și exemple concrete, unele observații sunt îndreptățite, altele nu. În urmă cu câțiva ani, un fost rector al Universită­ții din București a declarat că 80% dintre studenți nu ar avea ce căuta în facultățile instituției. Bănuiesc că a avut și argumentele necesare, altfel nu l-ar fi luat gura pe dinainte. Dacă într-o universitate de stat, din capitala țării, acesta a fost adevărul, ce putem spune despre cele apărute după 1990 în toată țara ca ciupercile după ploaie. Subscriu nemulțumirilor formulate de universitari față de pregătirea slabă a absolvenților de liceu. Da, numai că adevărul naște o întrebare. De ce, de-a lungul anilor, universitarii nu au cerut miniștrilor să demareze mai devreme reformarea sectorului preuniversitar? În mandatul lor, predecesorii lui Cîmpeanu s-au jucat cu reforma, precum școlarii din clasa zero se joacă cu școala. Nu sunt avocatul ministrului, însă prin schimbările preconizate încearcă să spargă tiparele școlii rămase, în organizare și funcționare, intactă de pe vremea comunismului. Alinierea la standardele europene este un proces de durată, cu măsuri etapizate, bazate pe o logică și ordine firească. Din motive care-mi scapă, Cîmpeanu a inversat etapele reformării sectorului preuniversitar. Un nou format de evaluare (examinare) al elevilor este necesar, însă el trebuie să fie rezultatul unor mutații de profunzime ce vizează mai multe componente: planuri-cadru, programe, manuale, pregătirea resursei umane etc. Deși soluția predării interdisciplinare este complexă, în multe țări europene are eficiență și pregătește absolvenții pentru viață. Altfel, măsurile luate în grabă și în scopuri discutabile nu prezintă garanție că pe termen lung vor avea rezultate pozitive. În loc să consolideze, pot destabiliza sistemul, produce prejudicii financiare și compromite calitatea școlii. Manualele alternative, un eșec total, și poarta învățământului particular, deschisă cu multă larghețe, au fost măsuri greșite luate de ministrul Marga, pe vremea guvernării CDR-iste, înainte de aderarea României la UE. Pe seama manualelor alternative, fără număr, o seamă de profesori cu pile au făcut avere. Am fost martor ocular la criteriile dubioase, pe baza cărora s-au acordat autorizații de încredere și funcționare unor instituții de învățământ particulare din județ. Nu știu dacă în final sunt sau nu acreditate. Observațiile adresate sectorului universitar trebuie extinse și la nivelul învăță­mân­tului superior. Acolo se petrec lucruri ciudate, ferite de ochii presei și ai opiniei publice. Autonomia universitară nu dă dreptul de a încălca norme ce țin de etică și moralitate. Universitarii de azi văd paiul din ochii altora, nu bârna din ochii lor. Cei care contestă noile legi pot sta liniștiți. În societatea românească, progresul și schimbările în bine au toate șansele să piardă bătălia cu tradițiile, reticența și conservatorismul. Sunt bucuros că ziarul nostru dă curs opiniilor formulate la adresa școlii. Păreri pertinente și demne de luat în seamă are jurnalistul Gheorghe Pârja, omul cu editorialul. Înainte de a bate cărările sinuoase ale jurnalismului, le-a bătut ca învățător pe cele din Brebul Maramureșului. La început de an școlar, amândoi resimțim nostalgia școlii de altădată. Iar dacă părerile noastre nu sunt luate în seamă, decizia nu ne aparține.
prof. Vasile ILUȚ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.