Rămâne cum ați stabilit? Râul Lăpuș e în categoria junk din cauza indolenței voastre!!!

0
1028

A fost nevoie să vină un ziarist nervos, din București, ca autoritățile noastre să recunoască ceea ce ascundeau demult sub preș, sub comunicatele seci cu „Ziua zonelor umede” sau cu controale fără finalitate pe râuri. Și anume că Lăpușul, unul dintre cele mai frumoase râuri din Maramureș, ba poate din țară, este la categoria junk, categoria proastă. Cică. Pentru că îl cunoaștem din izvor până la vărsare, vă vom demonstra în cele ce urmează că e așa din cauza…indolenței instituțiilor Statului care au atribuții în acest sens. Că el nu e jegos din cauza destinului, nici a unor factori imposibil de îndreptat. Ci a lipsei de interes. Ceea ce, peste ani, am tot subliniat și ne-am atras dușmănii și „neprietenii”.

Lăpușul, condamnat încă din munți

Râul Lăpuș izvorăște din munții Lăpușului, de undeva de deasupra Băiuțului și de sub releul de la Văratec. Acolo se întâlnesc două ape de munte, râul Alb și râul Negru, ambele perfecte, drept pentru care comuna Băiuț are alimentare cu apă de acolo. Apoi, încep minele, cu vasarâș și ape de mină, iar albia râului e atât de roșie încât, odinioară, băiuțenii își vopseau casele în roșu doar folosind nisipul din vale. Mina ce are încă angajați la „închideri perimetre și ecologizare” a făcut cică lucrări, de genul a pune piatră frumos la ieșire din galerii, atât.

Iar instituțiile de control, ce se supără de câte ori amintim halda de la ieșire din Strâmbu, de pe care vizibil se scurge apa cu steril (anterior și cu concentrat) spre Lăpuș, au dat amenzi. Atât. Situația e aceeași de decenii. Apoi, Lăpușul începe să primească afluenți. Oficial, pe stânga vin Tocila, Botiz, Râoaia, Iedera, Suciu, Nireș, Rohia, Valea Mare, Valea Gâdelui, Boiul, Prislop, din dreapta vin Strâmbu, Rotunda, Dobric, Valea Rea, Cavnic, Chechiș, Craica, Săsar, Băița. Dintre cei importanți, inițial avem Râoaia din Lăpuș, un fir subțire din cauza celor două stații de captare a apelor pentru comuna Lăpuș și pentru orașul Târgu Lăpuș. Apoi vine râul Suciu, format din două teribile ape de munte, superbe: Minghetul și Valea Brazilor, ce vin reci, dure, furtunoase, adevărate ape montane.

Oraș, epurări, apoi Paradis

Ca râul să nu aibă decât foarte mici șanse, pe traseu se mai află și un oraș, cu nelipsita canalizare și stație de epurare, ce deversează evident în râu. Dar o fac și comunele din amonte ce au sau vor avea canalizare funcțională. La intrarea în defileu, la Răzoare, Lăpușul e trist, murdar, leneș, plin de gunoaie.

Și totuși… urmează să devină maiestuos! De la Răzoare și până la Remecioara, cale de peste 30 de kilometri, șerpuind, râul trece prin defileu. 36 de kilometri, spun unii, ceea ce-l face cel mai lung defileu sălbatic din România. Cel al Oltului, de 47 de kilometri, merge mult paralel cu drumul național și european. Cel al Jiului are 32 de kilometri din care 12 navigabili. Avem deci aici o zonă naturală superbă, protejată. E adevărat, pe râu vin gunoaie, ici colo vezi golfuri cu PET-uri, cauciucuri etc. Dar râul e impetuos, viu, are vaduri, cascade, afluenți furioși uneori. Are porțiuni de chei, zone cvasivirgine, stânci monumentale. Și viață sălbatică, de la cerbi și mistreți la lupi și mai recent urs, de la virtuosul pescăruș albastru la egrete și șoimul călător. Plus pădure, flori, ciuperci, fructe de pădure. Și pești, evident, în ciuda malițioșilor. Râul e acolo palpitant ca imagine, ba palpită și el. Sigur, poluarea nu s-a terminat, și aici vin gunoaie de pe văi sau aduse de turiști fără respect. Apoi, sub satul Întrerâuri, tot prin defileu superb, primește prinosul râului Cavnic, care vine cu necazurile lui: vasarâș, ape de mină, ape uzate orășenești. În fine, dincolo de satul Remecioara, râul redevine unul de câmpie, dar binefacerea sa nu s-a terminat. Pe ambele părți, în toate direcțiile, culturi agricole cât vezi cu ochii, de la Remetea până la Recea. Desigur, toate comunele de pe traseu, din Remetea spre Coaș, Săcălășeni, Coltău, ba și Groși, au ape epurate (sau nu…) de deversat în râul Lăpuș. Mai mult, aflăm de la autori­tă­țile din Coltău că tot în râu au fost canalizate apele de la depozitul de gunoi de la Groși/Italsofa, le zice „levigat” și sunt ape de-a dreptul otrăvitoare, o zeamă fermentată de gunoi.

Dar nu e totul, pentru că undeva pe la Lăpușel se mai varsă în Lăpuș și Craica, ce-i dă aproape lovitura de grație, el este realmente o rampă portabilă de gunoaie.
Pe final de traseu, râul Lăpuș mai primește și aportul râului Săsar, care la rându-i este abuzat încă din Baia Sprie, de ape de mină și de canalizări, apoi de Baia Mare, cu zona industrială cu tot și cu ape uzate. Culmea, Săsarul se varsă în Lăpuș sub iazurile de steril de la Bozânta și sat Săsar, într-un loc chiar frumușel, un fel de deltă în care viețuiesc sute de păsări sălbatice și zeci de căprioare! De asemenea, un loc îndrăgit de pescari, nu întâmplător. Iar finalul de traseu se petrece ceva mai în aval, cu doar câțiva kilometri, la Bușag, unde Lăpușul se varsă în Someș tot în loc frumușel, cel mult afectat de balastiere.

Și-acum, după toată această enumerare de factori, care duc râul la categoria junk, ce vi se pare că nu putea fi îndreptat, cu mână de fier a celor de la Mediu sau de la Ape? Poluarea de la iazuri? Pe alocuri s-au făcut stații adevărate de epurare, funcționale. Gunoaiele aruncate aiurea? În țară sunt deja barje plutitoare ce opresc PET­-urile. Stațiile de epurare a apelor orășenești, foarte rar verificate? Nu vi se pare, stimabililor, că purtați în mod direct vina uciderii unui râu care altfel ar fi putut fi sursă de apă potabilă pentru mai toate comunitățile de pe traseul său? Lăpușul ar fi putut să fie o APĂ VIE de la Văratec până cel puțin la Cătălina, înainte de Craica, Săsar și levigatul de la depozitul ilegal de gunoi… Și vorbim de 119 kilometri de lungime de râu și de 1875 kilometri pătrați!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.