Miss „Satu’ nost’” • Care sunt cele mai frumoase sate ale Țării Chioarului?

1
702

Revenim cu minitopurile noastre, referitoare la cele mai frumoase sate din Maramureș. Repetăm, alegerile sunt subiective și au de-a face mai puțin cu infrastructura sau primarii, cât cu starea bună pe care ți-o dă satul respectiv, când îl traversezi sau oprești acolo. Am ales Țara Chioarului, cu o interesantă istorie legată de probabil cel mai ignorat obiectiv istoric al Maramureșului, Cetatea de Piatră a Chioarului, datată în 1367.

În Urbiile din 1566, Chioarul apărea ca având 67 de localități aparținătoare cetății. Azi, cetatea nu mai e, teoretic orașul Șomcuta Mare trebuia să-și asume rolul de centru, dar „nu pușcă ceva”. De aceea nici nu e foarte clar care e exact Țara Chioarului.

În toate sursele căutate, nu era clar de Chioarul conține sau nu și Culoarul Someșului, părți din Fisculaș, Copalnicul sau chiar Culmea Prelucilor. Deși avem la dispoziție o îndrumare bună: În lucrarea coordonată de Ioan-Chiș Șter și Gh. Pop, “Graiul, Etnografia si Folclorul Zonei Chioar”: “spre sud o limită precisă urmărește cumpăna de ape ce pleacă din Defileul Someșului, pe la sud de localitatea Fericea, traversează vârful Prisnel și trece pe la sud de localitatea Vărai, Mesteacăn, Boiu Mare, Frâncenii Boiului, Româ­nești, Jugăstreni și ajunge la Sălnița pe Lăpuș”, iar harta de față vine din lucrarea lui Sabin Sainelic – Zona etnografică Chioar.

Evidente frumuseți, cu semne evidente de întrebare

Comuna Satulung ar avea de menționat satul Fersig, frumușel. Din păcate, vecinătatea cu pădurea protejată Bavna nu îi aduce servicii… acolo sunt gunoaie aruncate, pădurea e tristă, abuzată. Aceeași comună are încă un sat frumos, Arieșu de Pădure, care are numai de pătimit odată cu deschiderea spre lume. Drumul asfaltat spre Coltău i-a adus gunoaie, furturi, iar viitorul depozit de gunoi din spatele pădurii va aduce alte cele. Odinioară, satul avea ca lest doar poligonul militar, acum uitat. Orașul Șomcuta Mare s-ar putea lăuda cu Hovrila, un frumos sat de deal, dar și cu Buteasa, dar mai degrabă cu „aparținătoarele” Buteasa Râu și Codru Butesii.

Primul, un frumușel sătuc pe malul râului Lăpuș, celălalt sat deja pe Culmea Prelucilor. De altfel, Prelucile sunt oarecum prinse într-o zonă de tranzit, între Chioar, Fisculaș și Țara Lăpușului, de nu știi cum s-o iei. Pentru că aici ar merita amintit și cochetul Întrerâuri, al comunei Coaș. Dar și Prelucile, cea Veche și cea Nouă, renăscute odată cu apariția asfaltului, la fel cum ar merita amintită Aspra, printre ultimele rămase tradiționale. Sau Dealul Corbului. Cumva, unele comune din zonă au a se descurca și cu sate „mai chiorene” decât lăpușene. Cum ar fi lăpușean cătunul Jugăstreni, al Vimei Mici, mai aproape fizic de Chioar? Sau alt sat frumos, Măgureni, aparținător Cerneștiului?

Zona Cetății

Totuși, se presupunea că Cetatea Chioarului ar fi fost centrul Țării. Așa că nu putem ignora din listă cătunul Chioar de pe drumul spre Cetate, aparținător comunei Remetea Chioarului, cel rămas cu sub zece familii. Sau chiar Posta, alt sat cochet și curat, cu belvedere spre Baia Mare și spre munți.

Alt sat frumos în zonă e Berchezul cel majoritar maghiar. Privind roată, din cetate, ai mai vedea amintitele deja Hovrila, Codru Butesii, Întrerâuri. Dar dacă ne desprindem de Cetatea de Piatră și privim în zări, mai găsim sate demne de amintit. Să zicem Vărai al comunei Valea Chioarului. Frâncenii Boiului, din Boiu Mare. Chiar Coruia al Săcălășeniului, și el cu o așezare interesantă, de limită de “țări”.

Atuuri?

Separat de satele în sine, ce ar fi de văzut în Țara Chioarului? De la pădurea Bavna, cea cu lalele pestrițe și colonia de stârci, la pădurea de deasupra Coltăului, ce ține până la Remetea. Apoi, Culmea Prelucilor, pe de o parte cu impresionantul Defileu al Lăpușului, încă nedescoperit în totalitate și nici pus în valoare, dar și Defileul Cavnicului. Cu toate cele ce vin atașate de zona sălbatică, de la cascade și stânci, la sălbăticiuni, printre care, în lipsa mistrețului prea vânat și apoi decimat de boală, a apărut regele pădurilor noastre, ursul. Dar peste toate, râurile Lăpuș și Cavnic, dar și limitele Țării Chioarului sus amintite. Pentru că probabil mai mult ca în alte locuri, limita de județ de la Vima Mică spre Boiu Mare, cu satele mărunte încă neatinse de excesul de construcții, țipă a Chioar! La fel satele și cătunele de pe Culmea Prelucilor. Locuri, sate ce trebuie descoperite de maramureșeni. Și ca un cuvânt de încheiere ușor revanșard… nu trebuie să ne plângem că nu avem turiști în Maramureș. De ce n-am fi noi propriii noștri turiști? De ce nu am prefera să traversăm Chioarul prin sate și să ne facem de-acolo cumpărăturile în loc de supermarket? De ce nu am lua brânza și țuica de pe Preluci, legumele de la Mireș, merele din Valea Chioarului, vinul din Cicârlău, ș.a.m.d.? Pentru că nu au cod de bare și lista prelungă de E-uri?

1 COMENTARIU

  1. ”De ce n-am fi noi propriii noștri turiști?” excelent punctat. Eu mi-am facut lista cu obiective de vazut in judet, si nu m-a dezamagit nici unul. exceptand zonele cu gunoaie desigur, dar care oricum nu sterg frumusetile naturale.

    ”De ce nu am lua brânza și țuica de pe Preluci, legumele de la Mireș, merele din Valea Chioarului, vinul din Cicârlău, ș.a.m.d.? Pentru că nu au cod de bare și lista prelungă de E-uri?” degeaba se plange lumea ca sunt scumpe produsele in supermarket, si taranul de rand de la cativa km de oras e obligat sa-si vanda produsele la pret de nimic.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.