Nimeni ca noi! Avem cascadă cu borhot în loc de apă, în Maramureș!

0
2403

De mult voiam să revăd cascada de la Hovrila. Pe cât de aproape și de la îndemână, pe-atât e de ignorată. Atât drumul încolo, cât și satul sunt atrăgătoare, un sat de deal ascuns, departe de tumult.
La cascadă ajungi de la intrarea în sat pe dreapta, nu ai mult de căutat, mai ales că-n aceste zile ploioase chiar o auzi. O vezi de pe deal, apoi cobori la ea, e absolut superbă. Ajută și zona calcaroasă, în care apa sapă cum și cât vrea.
Problema este însă că pe cascadă nu curge apă. Ci borhot. Nu îți dai seama decât atunci când ajungi la baza ei și vezi luciul de la bază. Sunt de fapt trei căderi consecutive de apă, la baza fiecăreia e luciu. Care nu e cu apă, ci cu un lichid negru vâscos, cu miros înțepător specific. Sigur, de ne permiteți o glumă, de dădeau drumul în jos la horincă, poate nu era cu supărare… Am întrebat un localnic, ce, anonim, confirmă.

„Amu’ ce să zic, că nu-i adevărat? Îi pălincie fix deasupra. Da’ haidați și voi la primăvară când îi apă mare, sau la iarnă, când se topește, că nu a fi cu borhot!”. Oricum ai lua-o, suntem unici. Ca la noi, la nimeni, deși situația nu e unică. Râul Chechișel, toamna, e negru, nu străveziu. La fel, în Defileul Lăpușului, ici-colo, vin ape negre de la horincii de pe Preluci. Nu în ultimul rând, aparent peștii nu se supără: la pod la Remecioara e plin de pescari, constant, ce zic că acolo e pește tocmai din cauza pălinciei de mai sus, peștii se hrănesc cu acele resturi, de altfel organice. Inclusiv în cazul legendarei cascade Bigăr, așa-zis una dintre cele mai frumoase din lume, distrusă de ape anul trecut, se bănuia că din amonte au erodat ape de la o păstrăvărie și de la o pălincie, dar povestea n-a fost spusă până la capăt…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.