Se presupune că, odată cu venirea primăverii, crește tonusul tuturor și Maramureșul se va umple, de Paști, și nu numai, de turiști. Ne includem și pe noi, maramureșenii, ca turiști, de duminică. Ce avem cu-adevărat de vizitat și ce avem de ocolit? Trecem în revistă, cu totală sinceritate, bilele albe și cele negre de pe harta județului, în cele ce urmează.
• cele bune să se-adune…
Cum se instalează primăvara și renaște natura, avem de (re)văzut o seamă de locuri în județ, pe care le sugerăm inclusiv turiștilor ce vin din afară. Nu, nu muzee ale satului, nu închisori sau cimitire, fie ele vesele. Le vedeți oricum, cu sau fără sugestia noastră. Nici biserici de lemn.
Primul obiectiv de văzut, de la final de martie începând, este Câmpul Tătaru. Presupunem că, cel puțin la început, se va umple iar cu stâne.
E de văzut și zona umedă Iezerul Mare, cu ale sale flori interesante, gen carnivora Roua-Cerului sau Bumbăcarița. Dar Poiana Tătaru e ceva mult mai complexă, merită descoperită.
Apoi, ar merita tras puțin de timp spre mai, pentru Șaua Știol, când putem avea șansa să vedem rododendronul înflorit, cu versanți întregi pictati în mov.
La fel, pentru cei ce nu se echipează de iarnă, traseele de creastă din Munții Rodnei sunt de luat în seamă, mai încolo. Nu acum, pe cald și cu zăpadă…
La fel și Pop Ivan cu tot ce ar fi de văzut în jur, din munții Maramureșului. Cu puțină răbdare, să mai scadă zăpada în munți (trăită și pățită weekendul trecut când n-am reușit să urcăm pe gheață până în Poiana lui Dumitru, pe drum odinioară asfaltat!), ar trebui refăcute și câteva dintre traseele auto ale Maramureșului.
Se va deschide, în curând, traseul Cavnic – Băiuț, se vor aduna pietrele căzute peste iarnă pe carosabil și va redeveni atractiv, ca traseu auto. Poate ar fi bine să vă grăbiți, până nu intră în reabilitarea promisă și va fi plin de utilaje și de drumari.
La fel vorbim despre ruta Botiza – Groșii Țibleșului, alt traseu auto superb ce va intra anul acesta în modernizare și ar putea fi chiar închis. Încă e zăpadă pe drum, dar într-o săptămână-două nu va mai fi!
Revenim, evident, și asupra diverselor puncte de acces în Defileul Lăpușului, încă sălbatic. Deși vă vor dezgusta munții de PET-uri aduse de apele mari. De departe, cele mai interesante rute sunt cele către Custura Cetățuii și cea a Vimei, fie și din cealaltă parte, dinspre Piatra Cerbului și cascada Pișetoarea, ce poate fi monumentală în perioada de ploi.
• … cele rele să se spele
Dar ce ar trebui să NU vedem în Maramureș? Ce avem de ascuns sub preș, pentru turiștii din afară, dar și pentru noi?
În primul rând, depozitele de gunoaie. Culmea, sunt la vedere, la drum puse, cu excepția celui de la Bârsana care există, e palpabil, doar că nu e fix la drumul județean, spre deosebire de cel de la Groși/ marginea municipiului Baia Mare. Poate scăpăm anul acesta de ele (suntem mult prea optimiști), inclusiv de cele înfoliate de pe centură…
Dar și de punctele ad-hoc de aruncare a gunoiului din mașină, de pe Pietriș – Târgu Lăpuș, de la drumul Strâmtura – Petrova, Boiereni – Măgoaja ș.a.m.d.
Apoi, am avea de ascuns deșerturile industriale lăsate în urmă de minerit, de haldele de steril și de iazuri. Și nu, în ciuda eforturilor a trei primari și a conducerii județului, anul trecut, când cu norii de steril ridicați de la Bozânta, nu s-a rezolvat nimic, s-au făcut doar… comisii. A plouat, problema „a dispărut”, a fost pasată pe… anul acesta. Haldele se vor usca și așteaptă primul vânt bun, atât la Bozânta, cât și la Tăuții de Sus. Să nu amintim de halda ce se surpă de la ieșire din Strâmbu Băiuț spre Lăpuș, spre drumul județean.
Desigur, se poate face și turism „de apocalipsă”, e o chestie de gust… iar ceea ce are de arătat în domeniu Baia Borșa e de invidiat, cu ghilimelele de rigoare. Sigur, nu doar gunoiul e de ascuns, ci și abuzul asupra naturii.
Iată un motiv pentru care, în ciuda atracțiilor evidente (trei cascade, belvederi, drum județean spre Baia Mare), ar fi bine să nu cauți natură virgină deasupra Săpânței. Vei fi foarte dezamăgit… ai de văzut versanți rași, cariere de piatră ad-hoc, excese ale microhidrocentralelor.
O superbă cascadă la care nu poți ajunge decât prin gardul unui MHC… ascunsă după betoane? Doar aici.
Dar, revenind la mizerie, din păcate, ea este și va fi, după curățenia de primăvară, omniprezentă, mai ales pe râuri. Urmează să vă arătăm excesele, dar ele pot fi deja văzute pe Lăpuș, Iza etc.
Cu toată deschiderea și cu toată acceptarea principiilor „politically correct”, nu avem cum să nu amintim la capitolul „așa nu” comunitățile de romi. NU toate! Nu e nimic exagerat și grosolan la cele din Hideaga, Chelința, Ardusat, Coltău. Dar ar trebui ascunsă cea de la Ponorâta, nu? Sau măcar „domesticită”. La fel, cea de pe Craica băimăreană, cu „extensiile” din curtea combinatului Phoenix (odinioară intram în acele birouri cu pază militarizată, să vorbim cu directorul…). Probabil și acum tot cu pază am intra… Dar și extensiile din Ferneziu, de deasupra combinatului chimic sau de pe drumul spre fosta mină intră în discuție.
Ce-am mai avea de arătat altora, cu fruntea sus, la început de primăvară? Dar de ascuns, fără frunte sus? Destule, lăsăm ușa întredeschisă și la latitudinea dvs. să ne completați. Frumusețea stă și-n ochii privitorului, nu-i așa? Cu reciproca valabilă.
