Declinul școlii și degradarea calității în învățământul românesc nu sunt de azi, de ieri. Ele sunt mult mai vechi. Le putem sesiza de mult timp, numai că, într-un mod oarecum obiectiv, accelerarea galopantă a acestor fenomene s-a petrecut în perioada pandemiei de COVID, când nu am avut parte decât de un simulacru de educație formală sau de o glumă proastă, după cum plastic se pronunța într-un eseu un elev de-al meu.
Or, cu toate că de ceva vreme a trecut această molimă și s-a revenit la normalitate, relaxarea practicilor pedagogico-educative – un lucru oarecum firesc pe timpul pandemiei care a surprins atât instituțiile statului, cât și cetățeanul – și a politicilor și strategiilor din învățământ a rămas la fel. Starea despre care vorbesc poate fi lesne de sesizat și în activitatea diferitelor comisii naționale, care au furnizat și furnizează continuu, cel puțin sistemului de învățământ preuniversitar, o puzderie de proiecte și planuri de reformare radicală a învățământului nostru.
În acest răstimp, de câteva ori m-am încumetat să scriu despre aceste tentative ambițioase și revoluționare. Ultima dată s-a întâmplat în vara anului trecut, când am dat curs invitației venite din partea revistei Observator Cultural de a mă implica în dezbaterea organizată pe tema noului proiect al Legii Educației, inițiat și promovat de către fostul ministru al educației, d-nul Sorin Câmpeanu. Cu acel prilej am redactat textul România ne/educată, în care comentam critic documentul supus dezbaterii publice, conchizând că atât prin elementele ce țineau de fondul sau conținutul său, dar mai ales prin forma jalnică de elaborare, unde regăseai o sumedenie de erori logico-gramaticale impardonabile și definiții hazlii ale unor concepte, respectivul document infirma involuntar – nu voluntar, căci atunci s-ar fi putut numi sabotaj – intenția generoasă a președintelui Klaus Iohannis despre România educată.
Numai că după rocada de la conducerea Ministerului Educației și instalarea d-nei Ligia Deca, specialiștii eminenți din pedagogia românească au rămas nestingheriți în aceleași comisii, continuând cu mult curaj proiectul lor inovator- revoluționar de reformă a școlii. Atunci încă mai speram că poate onorabilii experți în științele educației vor veni cu propuneri realiste, capabile să combată lucrul de mântuială, superficialitatea și relaxarea din sistemul nostru de învățământ. M-am înșelat! Relaxarea nu a fost trecută pe… linie moartă! (va urma)
Prof. IOAN ȚIPLEA
