Urmare din nr. 10047/13 mai 2023.
În numărul precedent al cotidianului “Graiul Maramureșului” relatam momentul în care preotul Dorin Micu, student în anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a ajuns față în față cu episcopul-vicar de la Cluj, Preasfințitul Justinian Chira, o întâlnire rânduită de pronia divină cu cineva care părea că vine dintr-o altă lume, una a puterilor îngerești. Anii au trecut, iar Dumnezeu i-a călăuzit pașii tânărului Dorin Micu spre Cluj. În 1990 a fost întrebat dacă ar fi interesat de un post de profesor de teologie la Seminarul din Cluj. Cu binecuvântarea mitropolitului Antonie Plămădeală, a intrat în învățământul teologic. Ulterior, Dumnezeu avea să îi călăuzească pașii mai aproape de ÎPS Justinian Chira. Așa a ajuns să predea la Seminarul Teologic Ortodox “Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare.
„Am venit în toamna lui 1993 în Baia Mare, cu binecuvântarea PS Justinian și oarecum împotriva voinței ÎPS Bartolomeu Anania (n.r. pe atunci arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului). Mă întâlneam des cu ÎPS Justinian, în virtutea faptului că predam la seminar, aveam și funcția de director adjunct, apoi am preluat, timp de un an, direcțiunea, iar contactele noastre au fost mai dese. De fiecare dată când treceam pe la episcopie, cu diferite probleme, mă întreba: ce îți face băiatul și apoi ce îți fac copiii (adică elevii)? Mai venea la Seminar, aproape la toate festivitățile de deschidere, absolvire, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi. Era o atmosferă unică”, rememorează părintele Dorin Micu.
Câțiva ani mai târziu, în 1998, profesorului Dorin Micu i s-a încredințat Taina Preoției. Cu binecuvântarea ÎPS Justinian Chira, hirotonia întru preot a fost făcută de PS Iustin, la Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia. După doi ani de misionariat, pr. Dorin Micu a ajuns să slujească la filia Ciuta, transformată ulterior în parohie. Aici a primit și vizita arhierească a ÎPS Justinian Chira. De mai bine de 40 de ani în acel loc nu călcase picior de episcop.
„Am fost preot la Ciuta, era o filie. Părintele Filip, fostul protopop, știa că sunt misionar, m-a întrebat dacă nu aș dori să slujesc de Paști acolo. Am zis: da. Aveam de ales între două variante: Ciuta și Orțâța. Nu auzisem de niciunul din aceste locuri. Când i-am spus ÎPS Justinian de alegerea mea, m-a întrebat cu oarecare surprindere: «Chiar vrei să te duci acolo? Bine». Și mi-a dat binecuvântarea. Ulterior, am transformat filia Ciuta în parohie, cu acordul ÎPS Justinian. Mi-a plăcut foarte mult locul care îmi amintea de satul copilăriei, precum și atmosfera din biserică. În anul următor, l-am invitat acolo pe părintele Justinian. Atunci mi-a dat o primă distincție. După doi ani a revenit. Nu fusese un episcop în acest sat de peste 40 de ani. Iată, cu voia lui Dumnezeu, în trei ani a venit un episcop la noi, de două ori. În 2001 și în 2003. A fost frumos, cu firescul lui, cu simplitatea lui. Oamenii nu prea știau cum să i se adreseze, dar i-am sfătuit cum să procedeze. Și-a pus amprenta. A fost întâmpinat pe Dealul Bicazului, cu pâine și sare de primarul comunei, Dorin Mitre. La Biserică a fost foarte multă lume. Preasfințitul era foarte natural, blând, trăitor în slujire. La Sfânta Liturghie era extrem de serios, era o atmosferă de rugăciune și de împreună slujire așa cum ar trebui să fie tot timpul. Era un om al rugăciunii. Vremea era frumoasă totdeauna când slujea el. Odată, la o masă de absolvire a seminariștilor, mi-a împărtășit «taina». L-am întrebat: cum se face că atunci când slujește e mereu vreme frumoasă? Imediat mi-a răspuns: «După inima omului, frățioare, după inima omului»“, a relatat preotul Dorin Micu.
(va urma)
