Antologia realizată de pr. prof. Dorin Micu ce include “Cuvintele Părintelui” e pe cale de a fi reeditată. E și un testament lăsat moștenire de Înaltpreasfințitul Justinian, ale cărui vorbe înțelepte, pline de duh și de trăire întru Hristos, se regăsesc în acest “ghid al frumuseții lăuntrice”. Părintele Dorin Micu, de la Biserica “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din incinta Muzeului Satului din Baia Mare își amintește că, văzând succesul primei ediții a volumului s-a gândit că ar fi binevenită o reeditare. Urma să îi ceară binecuvântarea episcopului Justinian, dar ocupat cu diverse activități din postura de păstor de suflete și profesor, a tot amânat. Până într-o zi când a fost invitat la reședința eparhială din Baia Mare de arhiepiscop.
“Era pe la mijlocul lunii octombrie a anului 2016 când am pășit ultima dată în apartamentul ÎPS Justinian de la reședința episcopală din Baia Mare. Cu câteva zile înainte, unul dintre consilierii săi mi-a transmis că Înaltpreasfințitul dorește să mă vadă pentru a discuta ceva în privința cărții Cuvintele Părintelui. În holul de la intrare am așteptat mai mult decât de obicei, deși nu mai primea pe nimeni în acea zi. M-a întâmpinat din fotoliu, cu reverenda încheiată peste ținuta de casă, cerându-și iertare că nu se poate ridica din pricina problemelor de sănătate. Era îngândurat. După obișnuitele întrebări pe care mi le punea la fiecare întâlnire a noastră: “Ce mai face băiatul? Ce-ți fac copiii ( n.r. elevii)” și după ce i-am oferit volumul meu de predici nu de mult apărut a început o lungă discuție care a durat mai bine de un ceas. Mi-a împărtășit câteva gânduri privind neputințele trupești datorate bătrâneții și vreo două visuri, oarecum premonitorii, pe care le avusese în ultima vreme. Nu era deloc înfricoșat, ci doar ușor trist. Privirea sa atât de pătrunzătoare purta acum o undă de melancolie”, a rememorat părintele Dorin Micu.
La un moment dat, în timpul dialogului purtat, ÎPS Justinian a deschis subiectul cărții „Cuvintele Părintelui”. Finalul a fost unul premonitoriu pentru despărțirea care se prefigura spre sfârșitul lui octombrie.
„Cu smerenia sa delicată a așteptat să deschid eu subiectul cărții, respectiv al unei eventuale reeditări. «Crezi că a fost de folos cartea?» m-a întrebat cu neprefăcută sfială în voce. «Da, Înaltpreasfințite, de mult folos. Și s-a bucurat de o foarte bună difuzare, un număr mare de volume ajungând la românii ortodocși din Franța și Italia. Iar câteva exemplare au ajuns, pe diferite căi chiar în Germania, Elveția, Statele Unite și Canada. Mă gândesc că o reeditare ar fi binevenită deoarece din cea veche arareori se mai găsește câte un exemplar. Mai ales că ar fi o ediție îmbunătățită cu aportul textelor din recent editatele Reflecții.” „M-a privit în ochi și a zis: “Bine. S-o faci”. I-am răspuns: “Sper din tot sufletul să vă placă și alegerea textelor și ținuta grafică a cărții”. După o tăcere de câteva clipe a răspuns privind de această dată undeva în spatele meu, în depărtare: “Eu nu voi fi pe aici… Dar dumneata s-o faci”. Evident că nu am mai avut nicio replică. Apoi a trecut brusc la o altă serie de subiecte, privind actualitatea, din care rețin bine doar concluzia și îndemnul final: “Să trăiești corect!”. Observând unele semne de oboseală am dat să mă ridic dar mi-a spus: “Să nu pleci până nu primești ceva de la mine”. Și m-a trimis în camera alăturată unde era o stivă de cărți spunându-mi ce anume să iau. La despărțire i-am sărutat dreapta și l-am întrebat: “Așadar, îmi dați binecuvântarea de a scoate o nouă ediție a Cuvintelor Părintelui?”. “Ai binecuvântarea mea”, a răspuns pe un ton ferm și m-a îmbrățișat, pentru ultima oară, ținându-mi capul strâns lipit de pieptul său…”, a adăugat pr. prof. Radu Dorin Micu.
Acum, la aproape 7 ani de la acea despărțire învăluită în fiorul sfințeniei, pr. Dorin Micu spune răspicat că a ÎPS Justinian ne-a transmis și ne-a încurajat să pășim cu încredere pe treptele urcușului duhovnicesc, pentru că se poate, deoarece dând voință luăm putere. „Era un om al iubirii, e ceva ce nu poți învăța, poți să te rogi, să îți lărgească Dumnezeu inima. El o avea în mod firesc,. În urma vieții de călugăr, a curăției lui lăuntrice și trupești, a vieții îngerești pe care a dus-o. Noi, oamenii din lume mai greu ajungem la darul acesta pentru că suntem maculați de porniri, de patimi. Cred că cel mai important lucru pe care ni l-a transmis e că se poate: poți ajunge, te poți ridica, poți merge către înălțimi duhovnicești pe care nici nu le poți bănui”, a mai spus părintele Radu Dorin Micu.
