Editorial

Şomer cu diplomă sau meseriaş cu bani?

Meserii care ni se par atît de obişnuite precum sudor, tîmplar, electronist ori pădurar au ajuns în 2014 să fie la mare căutare, întrucît specializările de acest fel au dispărut treptat din sistemul educaţional în ultimii zece ani. Semnalul de alarmă a fost tras de agenţii economici care, de ceva vreme, abia îşi găsesc meseriaşi, iar astfel, greşeala de a elimina din peisaj învăţămîntul profesional fără a se anticipa consecinţele dezastruoase pentru piaţa muncii a fost dreasă în 2012, cînd s-a dat startul unui program experimental, „Alege-ţi drumul!”, ce oferea şcolarizare după primul an de liceu. Citeşte mai departe...

Evaluare utilizator: / 3
Cel mai slabCel mai bun 

Nu a trecut decât o săptămână de când ne-am întors din pelerinajul bucuriei din Europa (Ungaria, Austria, Elveţia, Germania, Franţa), având ca punct central rugăciunea comună în comunitatea de la Taize din Franţa şi iată, la ceas de seară, ne îndreptăm spre Medjugorje unde Maica Domnului ne cheamă la un loc sfânt.

Ne întâlnim cu toţii şi ne rugăm pentru călătorie în Biserica “ Sfinţii 12 Apostoli” din Baia Mare, unde slujitorul altarului este preotul Milan Bălan care, de altfel, a organizat şi acest pelerinaj. Călătorind noaptea, motivul principal fiind arşiţa de peste zi. La ora 5 traversăm oraşul de pe Bega, Timişoara. Şoferul parcă a ştiut să facă un tur al oraşului, aducându-mi aminte cu nostalgie de locul copilăriei şi studenţiei. După 2 ore, trecem frontiera de stat pe la Stamora-Moraviţa şi intrăm în Serbia, îndreptându-ne spre capitala ţării Belgrad.
Nu putem zăbovi prea mult în Belgrad, ne pornim la drum deoarece mai avem de străbătut 450 km până la Medjugorje. Control sever la graniţa sârbo-bosniacă. Părăsim Serbia şi intrăm în Bosnia şi Herţegovina. Ţara este patria a trei etnii: 48% bosniaci, 37% sârbi şi 15% croaţi, având capitala la Saraevo. Tensiunile dintre aceste popoare rămân ridicate şi adesea provoacă controvese politice. Bosnia se învecinează cu Croaţia la vest, cu Serbia la est şi Muntenegru la sud, sud-est. Ţara este predominant muntoasă cuprinzând zona centrală a Alpilor Dinarici pe ale căror serpentine călătorim şi noi însoţiţi de peisaje de o deosebită frumuseţe şi o panoramă a frumoasei capitale Sarajevo. Seara târziu ajungem la Medjugorje după o călătorie de 1.200 km, suntem cazaţi la Villa  Via Pacis, unde suntem aşteptaţi cu cina de către gazda noastră, Ivanka. Medjugorje, un sat sărac (astazi un orăşel prosper) aşezat la baza a două coline Krisevac şi Podbrdo de aici şi numele Medjugorje care înseamnă “între munţi” cu o populaţie de sub 1.000 de locuitori, croaţi catolici. Majoritatea se ocupă cu agricultura. Satul se află în Bosnia-Herţegovina (fosta Iugoslavie). Aici s-a produs miracolul în 24 iunie 1981 când viaţa întregului sat a fost tulburată din temelii. Atunci a avut loc deschiderea cerurilor şi apariţia Maicii Domnului în faţa celor şase vizionari copii croaţi catolici între 9 şi 16 ani, doi băieţi şi patru fete: Ivan, Iakov, Vicka, Marija, Mirjana, Ivanka. Aceştia o văd pe Ea  în persoană, pot să O audă, să O atingă, să-I vorbească, să se roage împreună. De-a lungul anilor acest sat a devenit un mare sanctuar, loc de rugăciune pentru milioane de pelerini.
Evenimentele misterioase ce se desfăşoară la Medjugorje de mai bine de două decenii şi ascultând relatările copiilor vizionari ne fac să simţim chemarea Sf. Fecioare la rugăciune pe colina apariţiilor de pe muntele Podbrdo. Nu stă  în puterea noastră să ne pronunţăm cu privire la veridicitatea apariţiilor, însă ceea ce putem face şi o facem este să ne convertim fără zăbavă trăind mesajele Sf. Fecioare în viaţa noastră. Fecioara Maria nu doreşte altceva decât să ni-L arate pe Iisus, să ne conducă la El. De aceea este atât de important ca îndurerata chemare pe care ne-o adresează să nu rămână fără ecou în sufletele noastre. Maica Domnului ne cere să ne abandonăm cu totul lui Dumnezeu, să-i încredinţăm vieţile noastre. Ea ne învaţă că punându-L pe Dumnezeu pe primul loc în inimile noastre, viaţa noastră devine ceea ce ar trebui de fapt să fie. Nimic nu este mai dulce decât această abandonare în care punem toate problemele, speranţele, durerile şi bucuriile, prezentul şi viitorul în mâinile Domnului şi eliberaţi de toate acestea ne îndreptăm privirea spre Iisus.
Sunt locuri binecuvântate pe acest pământ în care sfinţenia se simte şi se respiră la tot pasul, pentru ca lumea să cunoască divina bunătate a lui Dumnezeu. Un asemenea loc este şi Medjugorje unde ne-am ostenit să ajungem pentru  a ne ruga şi trăi în bogăţia harului dumnezeiesc, fiecare cu suferinţele, suspinele şi nădejdile sale, apăsat de greutăţi, de păcate şi de consecinţele acestora. Astăzi, când trăim într-o lume care este cu fiecare zi mai departe de Dumnezeu, care nu se mai poate împotrivi ispitelor, cufundându-se fără speranţă în adâncul păcatelor, a încerca să-L regăseşti pe Dumnezeu devine tot mai greu, aproape imposibil. Dar iată că de la Medjugore ne vine o speranţă: chemarea Preasfintei Fecioare Maria care, cu iubirea Ei de mamă, ne invită la întâlnirea cu Dumnezeu prin înfăptuirea acestui pelerinaj, pentru a ne transmite mesaje de pace, de convertire şi de iubire. Suntem pelerini întreaga noastra viaţă pe pâmânt. Pelerinajul acesta îl facem în semn de pocăinţă pentru iertarea păcatelor şi a pedepselor care ar urma. Pelerinajul este unul din cele mai mari acte de pocăinţă şi de jertfă adus Lui Dumnezeu pe care îl putem face pe pământ.
După o zi de rugăciuni intense, vizită la locul apariţiei Sf. Fecioare Maria, participarea la slujba de la altarul de vară al bisericii Sf. Iacob, ne întoarcem la hotel mai liniştiţi, deoarece am petrecut o zi cu Dumnezeu. Este a patra zi a pelerinajului nostru şi vom călători în Croaţia la Dubrovnik. Faima Croaţiei se datoareză în mare măsură Coastei Dalmate, ieşirea sa la Marea Adriatică fiind materializată într-una dintre cele mai spectaculoase zone de litoral din întreaga lume. Mergând de-a lungul ţărmului pe drumul sinuos, admirând frumuseţea peisajului marin. Golfurile turcoaz şi insulele care răsar în depărtare îmbie la excursii pe mare. Croaţilor le place să glumească spunând că fiecare dinre ei îşi pot cumpăra o insulă dacă poftesc. Puţin probabil, dar nu imposibil. Croaţia însumează 1.777 km de ţărm continental, 4.012 km de  ţărm insular şi nu mai puţin de 1.185 de insule dintre care doar 66 sunt locuite. După ce străbatem 120 km, ajungem la Dubrovnik, cel mai frumos oraş din Croaţia. Scăldat de apele azurii ale Mării Adriatice îşi datorează renumele nu doar peisajelor de basm, dar si splendidelor vestigii istorice.
Seara ne întoarcem la cazare, după rostirea rugăciunilor de mulţumire lui Dumnezeu, mergem la culcare deoarece mâine urmează o nouă zi, o călătorie de 150 km spre Split. Popularitatea pe care o are astăzi acest oraş se datorează împăratului Diocliţian (Caius Aurelius Valerius Dioclitianus) acest conducător roman a fost atât de încântat de zona de coastă dalmată încât a hotărât să se stabilească aici la batrâneţe. El şi-a înscris numele în istoria Splitului construind un palat pentru eternitate, în care a locuit după abdicarea din anul 305.
Traversăm strada şi ajungem în port, flancat de o alee cu palmieri. Aici ne vom întoarce mâine când vom pleca cu vaporul în insula Bra? După o croazieră de o oră, ajungem pe cea mai mare insulă a Croaţiei. De aici este adus calcarul alb, piatră de construcţie pentru edificii cum ar fi Parlamentul maghiar şi cel austriac, Catedrala Sacre - Coeur din Paris, Casa Albă, Catedrala din Split. Ne închinăm la Biserica Buna Vestire şi facem cale întoarsă cu acelaşi mijloc de transport.
Părăsim Spiltul şi ne îndreptăm spre Zagreb cu o oprire în cea mai veche rezervaţie naturală din sud-estul Europei, Parcul Naţional Plitvice. Călătoria prin Croaţia este, de fapt, o incursiune prin verdele pădurilor virgine şi albastrul apelor. Pădurile străvechi salvate ca prin minune de influenţa civilizaţiei şi lacurile curate, cristaline invită la drumeţii şi relaxare departe de civilizaţie. Priveliştea oferită de pădurile străvechi, reflectată în lacurile cristaline, este imaginea unei lumi datând de acum câteva mii de ani. Fiecare dintre cele 16 lacuri este situat la înălţimi diferite, 12 sunt superioare şi 4 inferioare. Legătura dintre ele se face printr-un număr mare de pârâiaşe, întinderi sălbatice de apă şi cascade pitoreşti, cea mai mare fiind de 78 de metri. Plimbarea prin parc am început-o cu vaporaşul pe lacurile superioare, care debutează cu pâraiele Bijela Rijeka şi Crna Rijeka, aceste două izvoare formând râul Matica ce se varsă în lacul Proscanski. Din acest lac lung de 2,5 km apele curg în cascade, în lacurile mai mici. Traseul a durat 3 ore, cu treceri peste ape, pe podeţe înguste din lemn rezistent aşezat pe traverse metalice. Puţini ştiu că tocmai aici a fost realizat un film despre legendarul indian Winettou. Cartea lui Karl May i-a inspirat pe cineaştii germani încât au luat hotărârea realizării filmului “Comoara din lacul de argint” în zona lacurilor Plitvice. Seara ajungem la Zagreb unde ne cazăm.
Începuturile Zagrebului datează din sec. VIII. Nucleul actualei capitale a Croţiei a fost aşezarea slavă Gradec de pe dealul Gric, locuită îndeosebi de negustori şi meseriaşi. Alături, pe dealul vechin numit Kaptol, în jurul catedralei nou apărute a Sf. Ştefan dedicată în prezent Înălţării Maicii Domnului, a fost creată o aşezare geamănă. Locuitorii ei erau reprezentanţi ai clerului. În ciuda neînţelegerilor, în 1851 aceste aşezări au reuşit să se unească. Atunci a luat naştere oraşul regal Zagreb, situat în nord-vestul ţării, pe stânga râului Sava; menţionat documentar pentru prima dată în 1094, a devenit, din 1242, oraş liber.
Pelerinajul nostru se apropie de sfârşit. Părăsim Zagrebul şi ne îndreptăm spre Budapesta. Dacă de fiecare dată am vizitat Piaţa Libertăţii, Podurile peste Dunăre, Citadela şi Statuia Libertăţii, Opera,  astăzi ne-am propus alte două obiective: Catedrala Sf. Ştefan şi Castelul din Gödöllo. Catedrala se află în inima centrului istoric al Budapestei, nu departe de malul Dunării cu podul Lanchid.
Pelerinajul nostru a luat sfârşit nu înainte de a mulţumi părintelui Milan Bălan - organizatorul pelerinajului, doamnei prof. Loredana Paşca, ghidul nostru care ne- a îmbogăţit cunoştinţele, domnului Mihai Pătraşcu directorul Aeroportului Internaţional Baia Mare care ne-a relatat episoade trăite în lumea largă pe care a cutreierat-o, medicului Nicolae Rednic, un recitator de excepţie, care au făcut ca timpul să se scurgă în mod plăcut, alungând monotonia.
*     *    *    *     *
Părintele Milan Bălan este un om minunat, ne-a ajutat să ne interiorizăm, ne-a creat o stare de rugăciune şi de meditaţie, prin citiri scurte de pasaje evanghelice intercalate între diferitele obiective parcurse, ne-a oferit informaţiile necesare legate de obiectivele vizitate, pentru a spori sentimentele de evlavie faţă de cele ce am văzut şi am auzit, aducându-ne pacea în suflet. În accepţiunea cea mai simplă rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezu. Pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu, credinciosul trebuie să-şi deschidă sufletul în faţa lui Dumnezeu prin rugăciune şi să-I ceară să-L lumineze şi sa-I dea putere ca să poată realiza acest deziderat.
Creştinul trebuie să caute să-L prea mărească pe Dumnezeu în rugăciune  în orice încercare a vieţii, pentru că acest fapt îl umple de har, de pace, de bucurie şi de binecuvăntare.

 

EVENIMENT

Toamna Băimăreană – Sărbătoarea Castanel…

Toamna Băimăreană – Sărbătoarea Castanelor 2014, sub egida „Baia Mare, 685 de ani”: Paradă, spectacole fascinante şi concerte incendiare la sărbătoarea comunităţii băimărene

Municipiul Baia Mare a purtat în perioada 25 – 28 septembrie haine de sărbătoare, în aceste zile desfăşurându-se Toamna Băimăreană 2014 şi cea de a XXII-a ediţie a Sărbătorii Castanelor.... Read more

Recomandă unui prieten

REPORTAJ

Ziua Crucii de pe Muntele Ţibleş

Ziua Crucii de pe Muntele Ţibleş

De ani buni, Primăria şi Consiliul Local al comunei Groşii Ţibleşului organizează, pe final de august, manifestări care să aducă aminte că avem tradiţii şi obiceiuri minunate, care trebuie păstrate... Read more