De Marmaţia mă leagă începuturile fiinţei mele literare. De formare a primei profesii. Cea de învăţător. Aici s-au prelins din sinea lor primele poeme. Care au rămas până în ziua de astăzi emoţii lirice luate în seamă de cei care se întâlnesc cu ele. Poeme de dragoste, poeme de mirare în faţa Maramureşului, poeme de viaţă şi de moarte. Şi nu în ultimul rând, cele ale prieteniei. De aici mi-a pornit energia ofensivă spre poezie. Sub cupola maestrului Gheorghe Chivu. Dar am avut noroc să întâlnesc un mare scriitor, deschizător de drum în proza ultimei jumătăţi a secolului trecut: Alexandru Ivasiuc Sigheteanul. În romanele lui locuieşte adânc spiritul poporului român din Maramureş. Din păcate, mai nou, afurisit de splendidele noastre mediocrităţi, trufaşe şi egocentriste. Care nici măcar nu i-au citit cărţile. A fost unul dintre mentorii mei literari. Aşa că vestea primită de la poetul şi prietenul Echim Vancea că ziua lui de naştere – 12 iulie, s-a tocmit să fie „Ziua Scriitorului Sighetean”, m-a pus în rând cu lumea normală. Este un pas spre a învinge uitarea. Mai ales că scriitorul Alexandru Ivasiuc a sprijinit Marmaţia la un ceas de cumpănă. A salvat Liceul Pedagogic, urmaş al celebrei Preparandii, de la desfiinţare. Placă de marmură merită pe un zid. Doresc a spune că „Ziua Scriitorului Sighetean”, cu marca lui Ivasiuc, este un gest de îmbrăţişat. Centrul de studii maramureşene, Biblioteca municipală „Laurenţiu Ulici” şi nu în ultimul rând Reprezentanţa Maramureş a Uniunii Scriitorilor din România au pus prima cărămidă la un edificiu cultural de urmat în municipiul de la graniţă. „Ziua Scriitorului Sighetean” este un mod curajos de a învinge inerţia. Este şi o recapitulare a spiritului liric al Marmaţiei prin oferirea a două premii care poartă numele poeţilor Ileana Mihai şi Simion Şuştic, trecuţi Dincolo. Sunt alături până în plasele de prima ediţie.
