– Interviu cu dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” –
Sâmbătă, 11 iulie, la Mănăstirea Bârsana a avut loc o masă rotundă, de nivel academic, a cărei temă a fost legată de personalitatea lui Yvette Cauchois, a lui Horia Hulubei şi de relaţia dintre aceşti doi mari cercetători. La eveniment au fost prezenţi academicienii Emil Burzo, Petre T. Frangopol, Mihai Bălănescu, Gheorghe Benga şi Mihai Coculescu. Yvette Cauchois a studiat la Sorbona, fiind colegă cu Horia Hulubei şi George Manu, savanţi în fizica nucleară. A fost nepoata scriitorului englez Thomas Hardy, ucenica unui premiant Nobel pentru fizică, Jean Perrin, şi moştenitoarea laboratorului lui Marie Curie. Dragostea lui Yvette Cauchois pentru George Manu a făcut-o să vrea să-i cunoască acestuia patria şi religia. La 86 de ani, Yvette Cauchois s-a botezat în religia ortodoxă. A petrecut o perioadă la Mănăstirea Bârsana, timp în care s-a spovedit, s-a împărtăşit şi i s-a desăvârşit Sfânta Taină a Mirungerii. La 89 de ani, în 1999, a murit la Arad, din cauza unui cancer pulmonar. Dorinţa ei, trecută în testament, a fost de a fi înmormântată la Bârsana; astfel, a fost primul om înmormântat în cimitirul Mănăstirii Bârsana. Mormântul ei a fost preluat spre îngrijire de Academia Română.
Reporter: Sâmbătă, 11 iulie, a avut loc la Bârsana o masă rotundă. Cine au fost invitaţii?
Dr. Teodor ARDELEAN: La Mănăstirea Bârsana, în organizarea mănăstirii, dar şi a Academiei Române, în principal a Institutului de Fizică Atomică “Horia Hulubei”, a avut loc o masă rotundă cu tema „Colaborarea ştiinţifică dintre Horia Hulubei şi Yvette Cauchois şi spiritualitatea maramureşeană”. Masa rotundă a fost patronată de Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, patronaj însemnând pe de o parte binecuvântarea dată de Întâistătătorul eparhiei noastre, preasfinţitul dr. Iustin Sigheteanul, dar şi iniţiativa pe care a avut-o părintele Gheorghe Urda, parohul Bisericii din Bârsana, pentru organizarea acestei activităţi. Este o iniţiativă interesantă şi importantă, pentru că este pentru prima dată când în incinta Mănăstirii Bârsana, considerată, probabil pe bună dreptate, cea mai frumoasă mănăstire românească, are loc o astfel de deschidere culturală, chiar de nivel academic, în sensul în care în interiorul mănăstirii se întâlnesc specialişti din domenii foarte delicate şi profunde, mă refer în primul rând la cei din partea Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” şi alte personalităţi din domeniu, toţi fiind prezenţi cu referate ştiinţifice adaptate, ajustate la această temă. Aş mai face menţiunea că ideea a pornit de la părintele Urda, dar iniţiatorul demersului la nivelurile academice este domnul prof. dr. ing. Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, care colaborează în Maramureş cu profesorul Simion Bogâldea, de la Liceul „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei. Deci iată o manifestare ştiinţifică de mare nivel, de mare calibru, desfăşurată în Maramureş, la Bârsana, pe o idee care lansează o nouă şi frumoasă deschidere culturală.
R.: Cine a fost Yvette Cauchois?
T.A.: Sigur, majoritatea prelegerilor au avut darul să clarifice relaţia dintre Mănăstirea Bârsana şi Yvette Cauchois şi relaţia dintre Horia Hulubei şi Yvette Cauchois, relaţii care sunt cunoscute foarte sumar. Eu cred că din sutele de mii de oameni care merg la mănăstire, numai câteva sute probabil au văzut mormântul. Deci e binevenită o astfel de clarificare. Domnişoara Yvette Cauchois, cercetător ştiinţific de nivel mondial la Paris, care şi-a susţinut pregătirea pentru doctorat şi doctoratul la acelaşi profesor şi în aceeaşi perioadă cu Horia Hulubei, cu care a şi colaborat, a descoperit târziu de tot Mănăstirea Bârsana, după ce în 1992 dânsa a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi a ieşit un pic să vadă ţara, pentru că o cunoştea, dar sumar. O cunoştea mai mult din povestirile lui Horia Hulubei sau ale unui alt prieten român, Gheorghe Manu. Dar după ce a descoperit Bârsana s-a născut un mister şi o legătură magică între acest om de ştiinţă venerabil şi prestigios, de cel mai mare calibru internaţional, şi pământul Maramureşului, dar de fapt spiritualitatea maramureşeană care are legătură firească şi fidelă cu acest pământ. Astfel încât şi-a menţionat în testament, ea care era fără credinţă sau atee, şi din familie de atei, dorinţa de a fi pregătită aici în ortodoxie pentru drumul cel lung către veşnicie, a recunoscut că trebuie să se întoarcă cu faţa către Dumnezeu şi a menţionat în testament că vrea să fie înmormântată la Mănăstirea Bârsana. Este un monument frumos acolo, iar Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, cu un sobor restrâns de preoţi, au săvârşit cele de trebuinţă pentru un astfel de moment, adică parastasul pentru Yvette Cauchois, dar şi pentru ceilalţi care, de fapt, au fost prietenii şi colaboratorii ei.
R.: Aţi susţinut şi dumneavoastră o prelegere la acea masă rotundă. Despre ce a fost vorba?
T.A.: Da, am susţinut şi eu o prelegere legată de dimensiunea acestei frumoase împodobiri a conceptului. Adică, dacă masa rotundă avea ca temă colaborarea dintre cei doi mari cercetători, în temă este menţionată şi spiritualitatea maramureşeană, pentru că aici este cheia. Dacă nu ar fi fost vorba de spiritualitatea maramureşeană, evident că nu am mai fi discutat astăzi de Yvette Cauchois la Mănăstirea Bârsana. Deci celelalte comunicări au mers pe această circumscriere: „Yvette Cauchois, personalitate ştiinţifică de talie internaţională”, „Horia Hulubei, creatorul primului Institut de Fizică din România”, dar un renumit profesor de psihologie, care este tot cam de prin părţile noastre, din Ţara Codrului, Daniel David, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, a prezentat chiar rezultatele unei cercetări de psihologie socială cu o temă adaptată, „Spiritualitatea maramureşeană”. Academicianul Emil Burzo, preşedintele Filialei Cluj a Academiei Române, a avenit cu date concrete din istoria Arhivelor Maramureşene pe tema dezvoltării şcolilor, iar eu am fost rugat de părintele Urda să preiau tema dumnealui, pe care dumnealui o considera dificilă, „Capacitatea maramureşenilor de a adopta valorile ştiinţei şi culturii şi a se îmbogăţi în felul acesta”.
