Am descins în acest sat răsfirat de-o parte şi de alta a rîului Lăpuş, cu un scop bine definit – acela de a constata şi consemna cîteva fapte care nu onorează această comunitate lăpuşeană ce aparţine oraşului Tg. Lăpuş. Şi nu ştim bine a cui este vina. Dar ne vom edifica. Poposim mai întîi la 20-25 m de Biserica ortodoxă română “Schimbarea la Faţă”. Aici, un fost bufet arată în exterior, ca o adevărată “ruină” de parcă a scăpat din „ghearele” unui puternic bombardament. În acest spaţiu tronează de mai mulţi ani o totală mizerie. Tavanul este rupt şi căzut pe pardoseală, pardosea ce este la maxim plin de resturi menajere de tot soiul: hîrtii şi cartoane, lăzi din plastic distruse, sticle, borcane, mese şi scaune distruse, o tejghea spartă etc. Foarte rar ni s-a dat să întîlnim în judeţul nostru un astfel de “piesaj” dezolant şi dizgraţios şi de unde se emană mirosuri greu de suportat. Şi, să reţinem faptul esenţial că, spaţiul mizerabil se află lîngă o biserică şi-n plin centrul civic al localităţii!?. Ne-am mutat locul de observaţie şi constatare într-un alt loc, lîngă Biserica, Monument istoric “Sfîntul Dumitru”. Aici, o întreagă clădire şi curtea sa, în spaţiul căruia se află abandonate şi roase de rugină două autovehicule de mare tonaj. Dacă nu sînt utilizabile aceste maşini, de ce nu au fost predate la Punctul de colectare a fierului vechi din Tg. Lăpuş, se găsesc aici mii de kilograme de fier vechi. Intrarea în curte este liberă, clădirea este ruptă pe alocuri de trecerea vremii şi de intemperii. Aceste spaţii sînt înconjurate de bălării pînă la brîu. Proprietatea a aparţinut Exploatării Miniere de bentonită din cadrul REMIN Baia Mare.
