Jocul cu hazardul

0
420

Şi a fost Congresul pesediştilor. Un spectacol politic pentru toate gusturile. Şi toate vîrstele. Să le luăm pe rînd. De un sfert de secol ni se răsfiră în faţă noul covor al democraţiei. Modele dintre cele mai strălucitoare (vorba vine). S-au publicat cărţi, au fost educaţi comentatori, pentru a ne lămuri despre virtuţile noii ordini. Pe chestia asta studenţii primesc note la facultăţile de profil şi pleacă în lume cu frumoasele culori ale iluziei. Realitatea are alte păreri. Toate partidele, cînd trebuie să ia hotărîri, dar mai ales la alegerea şefilor, suferă de un serios deficit de democraţie. Exemplul clar ni l-au dat tocmai pesediştii. Liviu Dragnea ilustrează cazul limpede de parvenire. Dragnea a urcat fulgerător. Comitetul Executiv Naţional l-a ales preşedinte absolut. Şi a ascuns-o pe Rovana Plumb. Congresul doar l-a confirmat. Atunci s-a hotărît trecerea puterii PSD în mîinile lui Liviu Dragnea. Aşa noul lider maxim îşi poate permite şi gesturi de îngăduinţă pentru cei nemulţumiţi că a ales să alerge singur spre vîrful partidului. Am impresia că şi-a construit din timp o gardă preţioasă care să-l apere de orice rele. Se spune că acum, la Liviu Dragnea se ajunge foarte greu. Singurul care are uşa deschisă (deocamdată) este sociologul Vasile Dâncu, care i-a pus la dispoziţie teorii mai sprintene care să mimeze schimbarea. Un fel de reactivare a grupului de la Cluj, care a dat bătaie de cap PSD-ului. A nu se uita de Ioan Rus. Vasile Dâncu este perceput ca un personaj mai vizibil. Are la îndemînă cheile de la sondaje. Deocamdată şarpele corupţiei nu i-a dat tîrcoale. De vreo şapte ani s-a ţinut departe de politică. Crede că s-a purificat. Aşa că ar fi un bun vector de imagine pentru Liviu Dragnea. Zvonurile că i s-ar pregăti fotoliul de premier pot fi reale. A nu se uita că Ponta mai are aderenţi.
La Congres au avut loc întîmplări care au reţinut atenţia. În primul rînd forma vicleană a lui Dragnea de a scăpa definitiv de Ion Iliescu. Printr-un scenariu cinic l-a pus pe bătrînul lider să-şi ceară iertare pentru toate greşelile (crimele!) comunismului. Cine a fost atent a putut uşor sesiza şmecheria lui Dragnea. În plin Congres a cerut sălii să se ridice în picioare şi abia apoi a spus pentru ce. Cum s-ar zice, Dragnea a păcălit un Congres. Cum să te aşezi în scaun după ce te-ai ridicat în poziţia de reculegere. Aici iar s-a strecurat o confuzie. Moment de reculegere pentru ce? Pentru morţii din comunism sau pentru comunism? Ion Iliescu a ţinut ultimul discurs din viaţa lui. Măcar le-a spus liderilor pesedişti că nu au fost prezenţi la Festivalul „George Enescu”. Neştiind că urmaşii lui la conducerea partidului nu iubesc vioara şi pianul. Ci trombonul. Curajul, chiar fără ghilimele, al deputatului cîntăreţ Mihai Sturzu am impresia că a făcut parte din scenariu. Adică partidul are o opoziţie interioară, deşi alegerea lui Dragnea seamănă cu alegerile dinainte. Ion Iliescu i-a amintit asta. Aşa că s-a ales cu îndepărtarea. Deoarece nu a fost de acord că poporul pesedist a fost scos la vot pentru a alege între Dragnea şi Dragnea. Cum să nu ne intereseze destinul celui mai mare partid din ţară? Pe lîngă fierberea în jurul schimbării lui Ponta uităm că Liviu Dragnea are în faţă sentinţa în Procesul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procesul a fost amînat, se înţelege de ce. Dar dacă Liviu Dragnea nu va fi iertat? Vine Zgonea. Dar cui i-a folosit acest joc cu hazardul? Şi mai este o întrebare: de ce nu mai este de folos Victor Ponta? Deocamdată PSD-ul, chiar după Congres, este cu pistolul la tîmplă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.