La împlinirea a 25 de ani de bunăvieţuire şi osârdie arhierească
Ce „bine ne este să fim ca fraţii împreună”! Cu Înalt Prea Sfinţitul Părinte Justinian, Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului, înconjurat de sute de diaconi, preoţi, stareţe, monahi, monahii şi binecredincioşi, în comuniune cu Preabunul Dumnezeu şi cu obştea încredinţată spre arhipăstorire. Dumnezeu ne îndeamnă să îndrăznim, căci Hristos a biruit lumea, iar Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu multă osteneală!
„Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară”. Îmi fac curaj cu acest verset. Chiar dacă nu am pregătire teologică – eu fiind inginer, şi încă unul specialist în agricultură, subliniez cu mândrie asta, şi fără a mă crampona de vremelnice demnităţi politice şi administrative! – susţin că trebuie, neapărat, să îndrăznim, slujitori sfinţiţi şi mireni, la medicamentul cel de Sus, care numai Sfânta Împărtăşanie este. Să ne apropiem curajoşi de Sfânta Biserică, să ne bucurăm de Sfintele Taine, în special de Taina Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii, să venim la Masa Stăpânului. Urmându-vă, Înalt Prea Sfinţite Justinian – Arhiereul luptător şi fără hodină – necondiţionat şi neîncetat. Am reţinut dintr-un cuvânt de învăţătură pe care l-aţi şi dăruit mulţimii adunate să vă asculte, că a fi în comuniune euharistică înseamnă să-L avem pe Iisus Hristos cu noi, printre noi şi în noi, ca pe cel mai bun Prieten.
Înalt Prea Sfinţite Părinte Arhiepiscop Justinian, este întâia dată când cutez a vă scrie direct, în forma aceasta. Umilul şi smeritul meu cuvânt nu încape, nici pe departe, tot ceea ce cred şi simt. Dar momentul este de mare şi cerească însemnătate, iar tăcerea ar fi impardonabilă. De neiertat! Un sfert de veac de la întronizarea Înalt Prea Sfinţiei Voastre în fruntea reînfiinţatei, istoricei noastre Episcopii, este un moment de referinţă. Definitoriu! Data de 19 noiembrie 1990 rămâne încrustată cu slove de foc sufletesc în Cartea de Aur a Istoriei. Atunci a şi fost aşezat înaintea turmei dreptcredincioase, la altarul Sfintei Biserici din acest „colţ de rai”. Mândria mea – referindu-mă la credinţa strămoşească şi la vatra sătească natală – este că sunt groşean! Adică din Groşi. Din Groşii de „deasupra” Băii Mari. De acolo de unde se aude tânguirea clopotelor Viteazului Mihai, cel dintâi unificator de neam şi ţară! De la Habra! Mănăstire pe care aţi rectitorit-o în timpuri noi şi pe coordonate adecvate vremilor moderne, în frumuseţea acestei lumi văzute.
Truda în propovăduirea Sfintei Evanghelii, pe tărâm pastoral, cultural-misionar şi administrativ, a făcut ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române, sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, să vă ridice, în anul 2009, ziua sfântă 13 decembrie, la treapta de Arhiepiscop.
Cu smerenia ţăranului groşean, român binecredincios, cu grija Postului care deschide prăznuirea Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi cu bucuria nemăsurată a aniversării celor 25 de ani de arhierie şi de bunăvieţuire a Înalt Prea Sfinţiei Voastre, vă adresez cele mai respectuoase urări de sănătate şi tihnă sufletească, de împliniri duhovniceşti şi ani mulţi.
Părinte Arhiepiscop JUSTINIAN, cler şi popor dreptmăritor (cum vă place să spuneţi) îi mulţumim Preabunului Dumnezeu pentru darurile Sale cele bogate, rugându-L să ne binecuvânteze în continuare prin persoana şi lucrarea Arhiereului Său. Care sunteţi Înalt Prea Sfinţia Voastră. Arhiepiscopul rânduit nouă cu dărnicie în această vatră religioasă, culturală, spirituală, harnică, harică şi socială din „Nordul unde se atârnă harta în cui”, din Maramureşul patriarhal, leagăn al eternului rural, veşnicie despre care Blaga spunea că s-a născut aici. Vă mulţumim pentru comuniunea euharistică istorică, ortodoxă şi românească. Cu acestea au biruit moşii şi strămoşii noştri în Biserica slavei lui Dumnezeu. Să vă îngrijiţi de sănătatea sufletească şi trupească. Domnul să vă binecuvânteze! La mulţi, spornici, rodnici şi luminaţi ani!
Ing. Anton ROHIAN, Prefect de Maramureş
