În urmă cu vreo două decenii, la o ironie a mea despre cubanezii care învaţă să înoate spre Miami (SUA), ambasadorul Cubei la Bucureşti îmi răspundea astfel: ”Niciodată, noi, cubanezii, nu o să ne pierdem credinţa în Dumnezeu, nu o să ne schimbăm imnul naţional şi nu ne vom găuri drapelul naţional!”
Din nefericire, România şi-a schimbat imnul după cum a suflat vântul! Eu, bunăoară, m-am născut într-un oraş de graniţă, multietnic, pe vremea imnului Te slăvim, Românie!, imn din care ştiam şi cântam doar primele două versuri: “Te slăvim, Românie pământ părintesc/ Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc”. Versuri de suflet pentru toţi cetăţenii români, indiferent de etnie. Patria aparţine tuturor celor care s-au născut aici. Putea şi prietenul meu ungur, evreu sau ucrainean să cânte acest imn. Pe când Deşteaptă-te române… îl cântam doar pe la chefuri! Paralel cu acest imn, în corul şcolii interpretam şi Trei culori, pe muzica lui Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri. În 1977, acest cântec a devenit Imnul României, dar cu versurile modificate la indicaţia tovarăşului suprem. Eu am trăit 17 ani cu primul imn amintit aici, 12 cu al doilea şi 26 cu actualul imn, Deşteaptă-te române!
Admiţând că o generaţie se întinde pe 25 de ani, atunci putem afirma clar că sub acest ultim imn s-a născut o nouă generaţie, ca atare acest imn nu ar trebui schimbat fără acordul ei!
Şi totuşi … personal am fost împotriva acestui imn încă din 22 decembrie 1989. Atunci, un grup de tovarăşi care s-au numit revoluţionari au hotărât primele 9 chestiuni importante pentru ţară. Printre acestea figurau stabilirea imnului, drapelului, zilei naţionale şi … liberalizarea avorturilor! Din cauza acestui ultim punct, am afirmat atunci că ziua şi imnul au fost alese la întâmplare, de oameni neştiutori de carte sau indivizi speriaţi de moarte!
Dacă în marile ţări ale lumii, inclusiv în Ungaria, s-au născut şi au murit sub acelaşi imn mai multe generaţii, românii n-au izbutit să păstreze o odă a naţiunii nici măcar două generaţii!
La Telerevoluţia din decembrie 1989, se putea stabili acelaşi imn, Tricolorul, dar cu revenirea la versurile originare!
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe scrise pe la 1848! Dacă citim versurile: “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani!” şi am întreba populaţia scumpei noastre patrii cine sunt barbarii de tirani, sunt convins că 99 la sută ar răspunde: comuniştii! La testul pe care l-am făcut eu, toţi cei chestionaţi erau siguri că barbarii din Imn sunt comuniştii.
În ceea ce priveşte ziua naţională, telerevoluţionarii ar fi trebuit să ştie următoarele: toate ţările lumii şi-au pus ziua naţională într-un anotimp propice. Cei din emisfera nordică au ales primăvara sau vara, iar cei din emisfera sudică toamna sau iarna.
Până în 1948, ziua naţională a României a fost 10 mai, când s-a proclamat Independenţa României (1877). După instaurarea la putere a PCR, ziua naţională a devenit 23 August 1944, zi care putea rămâne şi azi! De ce?
Atunci s-a înfăptuit un act istoric important nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europa, Războiul scurtându-se cu 6 luni. La Insurecţia armată şi-au adus contribuţia marile partide istorice, inclusiv regele Mihai. Din păcate, semnificaţia măreţei zile a fost denaturată ani la rând de Nicolae Ceauşescu, acesta susţinând că atunci a început revoluţia socialistă în România. Or, aceasta a început abia după abdicarea regelui Mihai şi după naţionalizarea din iunie 1948. Mai mult, la 23 august, PCR era în ilegalitate şi avea doar 800 de membri de partid în toată ţara! Deci, rolul comuniştilor români a fost aproape zero. Totodată, 23 august 1944 nu are nici o legătură cu instaurarea comunismului în România, nici cu trecerea ţării noastre sub influenţa URSS. Acestea, inclusiv căderea comunismului în 1989 s-au hotărât şi înfăptuit de marile puteri ale lumii!
Chiar dacă 1 Decembrie 1918 este ziua de naştere a României Mari, România de azi nu este alta decât cea de după 23 August 1944, când s-a pus capăt Diktatului de la Viena şi a revenit la patria mamă Ardealul de Nord şi Maramureşul. Ca atare, la 23 August 1944, România s-a născut pentru a doua oară: România de azi! Altă Românie nu mai putem visa, pentru că vrem Pace, nu Război!
