Investiţii neglijate – Barajul şi Acumularea de la Runcu-Brazi

Între obiectivele majore lăsate „moştenire de regimul socialist-ceauşist, de importanţă economică şi social-urbană a unor localităţi din Maramureş – Baia Mare cu cei peste 200.000 de locuitori din zona metropolitană, Sighetu Marmaţiei, comune de pe văile Marei, Tisei şi Izei etc. – s-a aflat şi Barajul şi Acumularea de apă de la Runcu-Brazi. Au existat şi înainte de 1989 ani secetoşi. Acumularea de la Strîmtori-Firiza, dată în folosinţă în 1965, nu mai putea asigura „pofta” de apă a populaţiei şi industriei Băii Mari. Lacul de acumulare avea doar 14,5 mil. mc volum util din totalul proiectat de 17,6 mil. mc de apă.
În decursul celor circa 50 de ani de existenţă, din cauza cantităţilor mari de aluviuni depozitate pe fundul lacului, trebuie recunoscut că volumul util de apă a scăzut îngrijorător, putînd pune în pericol alimentarea cu apă a locuitorilor Băii Mari şi a unor aşezări din jur, dacă se vor ivi îndelungi şi repetate perioade de secetă excesivă.
Din păcate, dacă după 1993, toţi prefecţii – Liviu Doru Bindea, Vasile Berci, Gheorghe Mihai Bârlea – analizau cu factorii de resort, de 2-3 ori pe an, evoluţia de realizare a lucrărilor de la Barajul şi Acumularea Runcu-Brazi, reuşind să aducă în Maramureş, prin „bunăvoinţa” miniştrilor mediului şi apelor, fonduri minime de investiţii dătătoare de speranţă pentru realizarea obiectivului hidroenergetic (aprobat prin HCM nr. 63/1969 şi început prin 1985, cînd pe şantier munceau peste 800 de constructori).
Pe parcursul anilor, au existat opinii că Acumularea de la Runcu-Brazi n-ar avea niciun rost, întrucît în zona Băii Mari consumul de apă a scăzut ca urmare a „lichidării” industriei miniero-metalurgice! Acumularea de la Runcu-Brazi a rămas – şi este în portofoliu şi astăzi – printre cele 7-8 obiective hidroenergetice de acest fel de la autorităţile centrale de resort.
Prin 2008, Banca de Dezvoltare a UE a oferit 50 de milioane de euro pentru continuarea lucrărilor la baraj, sumă care, „întregită” cu contribuţia Guvernului României, ar fi asigurat – după opinia conducerii constructorului de atunci a SC SOCOT SA Tîrgu Mureş – finalizarea proiectului în 5 ani! Paradoxal rămîne faptul că NU şefii judeţului (Consiliu şi Prefectură) şi nici parlamentarii „îmbolnăviţi” de promisiuni (de­şarte) cu care au amăgit peste două decenii electoratul din Maramureş şi înainte şi după 2008 (cu tunelul de sub Gutîi, drumul Expres Baia Mare-Vaja, Drumul Nordului, transformarea Aeroportului Baia Mare în „internaţional” etc.) s-au angajat în realizarea Barajului şi Acumulării de la Runcu-Brazi (care era proiectată pentru un volum de 27 mil. mc de apă), ci reprezentantul BDCE pentru Europa Centrală şi de Est, un TURC, care a vizitat Runcu-Brazi, oferind cei 50 milioane de euro! După 2000, niciun politician – deputat ori senator (poate cu excepţia deputatului UDMR Ştefan Bereş de la Sighet) sau ministru din Maramureş (fiindcă judeţul a avut şi astfel de „prea­înalţi demnitari”, unii făcînd şi ani de puşcărie pentru corupţie!) – nu s-a „obosit” să meargă într-o vizită de lucru, ori de pură plăcere (fiindcă zona montană, cu Cheile Tătarului, este fascinantă) şi să vadă cum mai „zace” în nelucrare obiectivul hidroenergetic şi să-şi pună la inimă un „lobby” – chiar printr-o interpelare pe la prim-ministru, ori la ministrul de resort – ca să mişte, cît de cît, realizarea acestui proiect. Care, după opinia multor specialişti şi oameni cu judecată în perspectivă din Baia Mare, Baia Sprie şi alte aşezări din jur, nu merită să fie neglijat cu atîta inconştienţă. Oricînd este posibil ca apa din Acumularea Firiza să „sece”, datorită colmatării lacului în cele peste 5 decenii de „viaţă”. Să nu se uite proverbul înţelept că „paza bună trece primejdia rea”.

Vasile SĂLVAN