Cu regularitate, în fiecare an, în cea de a treia săptămînă a lunii ianuarie, credincioşi din întreaga lume se roagă pentru unitatea tuturor creştinilor în cadrul Octavei de rugăciune. În 2016, tema este „Ca să vestiţi în lume bunătăţile celui ce v-a chemat” (1 Petru 2,9), iar parohiile din întreaga Eparhie greco-catolică de Maramureş şi-au stabilit pentru intervalul 18-25 ianuarie un program liturgic cu caracter aparte, îmbogăţit cu texte şi rugăciuni speciale.
• Prima metodă de celebrare datează din secolul XVIII
Istoricul acestei Octave de rugăciune nu e aşa de uşor de stabilit, însă preotul greco-catolic Ioan Balea aminteşte cîteva date de referinţă. „Prima metodă de celebrare a acestei Octave de rugăciune datează din secolul XVIII, cînd un pastor scoţian a propus o iniţiativă de rugăciune comună tocmai pentru acest deziderat: unitatea tuturor creştinilor care cred în Dumnezeu şi în mîntuirea adusă de Acesta şi Isus Cristos. După acest moment, mai sînt cîteva apeluri venite din partea mai multor comunităţi religioase sau confesiuni creştine. Totuşi, se pare că prima celebrare atestată ar fi în 1908, cel puţin în formatul pe care îl ştim şi astăzi: opt zile din ianuarie, dedicate rugăciunilor şi unor momente de rugăciune comunitară în cadrul cărora creştini de diferite confesiuni se roagă împreună pentru acest deziderat: unitatea tuturor creştinilor”, explică pr. Ioan Balea. Altă dată de referinţă, cel puţin pentru Biserica catolică, rămîne anul 1964, datorită a două evenimente petrecute atunci. „Atunci, Papa Pius al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras I al Constatinopolului s-au rugat împreună pentru unitate pornind de la rugăciunea lui Isus Cristos din capitolul 17 al Evangheliei lui Ioan. În acelaşi an, Conciliul Vatican al II-lea, în documentul referitor la ecumenism, a îndemnat şi a scos în evidenţă necesitatea rugăciunii pentru obţinerea acestei realizări”, adaugă pr. Ioan Balea.
• Despre maniera contemporană de celebrare
În prezent, Octava de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor se organizează la nivel mondial cu regularitate în fiecare an, în cea de a treia săptămînă din luna ianuarie. Tematica se schimbă anual, de fixarea acesteia şi a textului propus spre meditare fiind însărcinată de fiecare dată o altă ţară. România a avut acest privilegiu în 2001. Pr. Ioan Balea creionează maniera contemporană de celebrare a Octavei: „Pe parcursul a 8 zile – între 18 şi 25 ianuarie, cum e cazul acestui an – creştinii de diferite confesiuni se roagă în ritul propriu sau în cadrul celebrărilor liturgice proprii ritului fiecăruia pentru unitatea creştinilor. Acolo unde este posibil, sînt prevăzute şi rugăciuni comunitare, momente de întîlnire între slujitorii sacri ai fiecărui cult şi credincioşi care îi au ca invitaţi pe credincioşii celuilalt cult din localitatea lor. Practic, în fiecare seară, se roagă într-o biserică diferită: ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, armeană, depinde de cît de pluriconfesională este comunitatea respectivă. În ceea ce priveşte rugăciunile care se fac, fiecare comunitate îşi alege sau propune rugăciunea pe care o consideră cea mai potrivită. Spre exemplu, Biserica greco-catolică are o rînduială, o rugăciune tipică care se practică în aceste zile”.
• „Astfel, vedem ceea ce ne uneşte: credinţa şi rugăciunea”
Replica comunităţii locale este, de cele mai multe ori, pozitivă, cel puţin în Eparhia greco-catolică de Maramureş. „Răspunsul comunităţii locale se reflectă din dorinţa de unire care este mai mare decît la nivelul ierarhiei. Nu cunosc realitatea de la nivelul întregii Eparhii de Maramureş, dar în general răspunsul este unul pozitiv, iar percepţia oamenilor anticipează ceea ce se întîmplă la nivel ierarhic. Oamenii văd că, în momentele respective, putem trece peste diferenţele care ne separă şi că, timp de opt zile pe an, le trecem cu vederea pentru a face împreună ceea ce ar trebui să fie tipic tuturor: să ne rugăm, să ne regăsim într-un moment de rugăciune comun. Astfel, vedem ceea ce ne uneşte: credinţa şi rugăciunea”, mai subliniază pr. Ioan Balea, amintind faptul că scopul final al acestei Octave este nu doar unitatea spirituală, ci şi cea fizică. „Cu siguranţă, nu putem separa cele două realităţi, spiritualul de fizic, pentru că, atîta timp cît suntem în fizicitatea acestei lumi, sîntem datori să vedem şi materialitatea. Dar, în primul rînd, ceea ce se cere prin această iniţiativă de rugăciune este tocmai implorarea harului lui Dumnezeu pentru a fi capabili să trecem peste ceea ce ne separă. Cred că ceea ce se doreşte este şi unirea fizică. Cel puţin pentru noi, cei din Biserica greco-catolică, acesta este gîndul nostru: unirea să nu fie doar una simbolică, spirituală, ci să devină una concretă, materială, fizică, tangibilă, dar în forma în care Dumnezeu va binevoi să ne-o arate”, afirmă pr. Ioan Balea.
