Ce este bârfa şi cum ne afectează aceasta viaţa?

• Există o legătură între bârfă şi bolile psihice?

Interviu cu dr. Ioan Pop, medic primar psihiatru

– Ce este bârfa?
– Bârfa este adicţia numărul unu din categoria adicţiilor non-chimice. Alte adicţii non-chimice sunt jo­cul de noroc şi sexul. Bârfa este ca un „drog” fără de care nu putem trăi, un drog a cărui necesitate creşte mereu, „un drog” cu preţ redus, dar cu efect gigantic. Nimeni nu pretinde că iubeşte bârfa, ba chiar ne declarăm cu toţii vădit revoltaţi de acest fenomen. Şi totuşi, odată ce lumea o consumă,  scade sensibilitatea la „substanţă” şi creşte toleranţa la meschin (preocupat de interese mărunte, lipsit de nobleţe sufletească) şi astfel, mărim doza. Bârfa este greu de definit. Vom aborda bârfa din diferite unghiuri: a omului obişnuit, a psihiatriei, a Bisericii, a Bibliei.
– Ce spun oamenii de rând despre bârfă?
– Bârfa este întâlnită în toate mediile sociale şi este considerată de sociologi o armă socială, care are efecte negative asupra societăţii. Se naşte din dorinţa fiecăruia de a abate atenţia de la sine către ceilalţi. Cine bârfeşte cu tine, va bârfi şi despre tine. În Grecia Antică, Socrate era renumit pentru respectul cu care îşi trata prietenii. Într-o zi, o cunoştinţă l-a întâlnit pe marele filozof şi l-a întrebat: „Ştii ce am auzit despre prietenul tău?” „Stai puţin – a replicat Socrate, înainte de a-mi spune ceva, hai să facem un test „Triplu Filtru”. Înainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu, ar fi o idee bună să stăm un pic şi să filtrăm ceea ce vei spune. Acesta este motivul pentru care îl numesc Triplu Filtru. Primul filtru este Adevărul. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?” „Nu, spuse omul, de fapt doar am auzit despre asta”. „În regulă, a spus Socrate, deci nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum hai să încercăm şi al doilea filtru, Filtrul Bunătăţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu este ceva bun? „Nu, din contră”. „Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, dar nu ştii că este adevărat, totuşi poţi să treci testul deoarece mai este un filtru, filtrul Utilităţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu îmi va fi de folos?” „Nu, nu chiar”. Socrate a spus: „Dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici Bun, nici Folositor, de ce mai trebuie să-mi spui ceva?”
–  Ce spune Psihiatria?
–  Bârfa reprezintă acţiunea de a denigra şi a defăima pe cineva, de a proiecta către anumite persoane aspecte inventate, mizerabile şi rele, prin intermediul vorbirii. Bârfa atacă două aspecte din fiinţa umană: spiritualitatea şi personalitatea sa, atacând funcţionarea relaţiilor interumane. Personalitatea are în miezul ei sinele (selful) şi funcţionarea interpersonală. Tulburarea de personalitate, (caracteriopat sau psihopat) este un model persistent de experienţă interioară (self) şi comportament care deviază marcat de la aşteptările culturale ale individului, pătrunzător şi inflexibil, cu debut în adolescenţă, ori începutul stării de adult, stabil peste timp şi conduce la suferinţa şi deteriorarea relaţiilor interpersonale. Punctul de vedere esenţial este că tulburările de personalitate sunt egosintonice, însemnând că comportamentele individului nu-l deranjează, nu-i produce suferinţa personală, dar afectează pe cei din jur cu care interacţionează. Un alt aspect esenţial al evaluării personalităţii este contabilizarea modului în care cei apropiaţi sunt afectaţi. Ego-ul este mediator între Id şi Superego. În psihologia ego-ului, conceptul fundamental este conflictul între aceşti trei agenţi: Id (acela), Ego-ul şi Super-Ego-ul (ce nu trebuie să facem), bătălie pentru expresia şi descărcarea drive-ului sexual şi agresiv. Acest conflict duce la anxietate şi anxietatea alertează Ego-ul pentru a folosi un mecanism de apărare. Consecinţa mecanismului de apărare a ego-ului poate fi gândită ca un compromis care permite expresia impulsului într-o formă deghizată. Aceste compromisuri pot fi parte a funcţionării de adaptare mintală. Persoanele bârfitoare cronic au mecanisme de apărare patologice, adică complexe de inferioritate. Complexele de inferioritate duc la invidie şi invidia duce la bârfă. Oamenii care bârfesc încearcă să-şi mascheze complexele de inferioritate sau să şi le amelioreze, denigrând pe alţii, astfel, îmbunătăţindu-şi imaginea în ochii celorlalţi. Opus mecanismelor de apărare ale eului patologice (complexe de inferioritate) sunt mecanismele de apărare mature: răbdarea, acceptarea, anticiparea, umi­linţa sau modestia, umorul, altruismul, sublimarea. Con­cluzia este că bârfele sunt de cele mai multe ori manifestările unei tulburări de personalitate, de caracter.
– Ce spune Biserica despre bârfă?
–  De ce este bârfa aşa de toxică pentru sufletele noastre? Pentru că la bază, bârfa este o manifestare a două păcate: Mândria şi Idolatria. Cei care bârfesc sunt plini de mândrie pentru că bârfa îi face să se simtă ei mai bine în comparaţie cu alţii. Odată cu mândria, bârfa este Idolatrie, care practic dezvăluie ceea ce ne place şi ce considerăm cu adevărat valoros. Bârfa este o problemă actuală în Biserica Domnului din zilele noastre. Bârfa este un mijloc de amăgire folosit de cel rău pentru a dărâma sau distruge o biserică, un cerc de prieteni sau o prietenie sinceră. Bârfa va face ca anumite lucruri să pară cu totul altceva decât sunt în realitate, iar efectul acesteia poate fi distrugător. Bârfa este împotriva legii lui Dumnezeu, care spune să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Biblia mai spune: „Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecat şi cu ce măsură, măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7.2).

Dr. Ioan Pop lucrează în cabinet privat, în echipă cu psiholog-psihoterapeut Liana Rozalia Rotaru şi la Policlinica „Sf. Maria” din Baia Mare