Ori de câte ori am ocazia, spun răspicat că orice şcoală – cât de mică ar fi – este o catedrală a culturii şi educaţiei, aşa cum orice biserică – oricât ar fi de mică – este o catedrală a credinţei! Din ce în ce mai mult şi mai des scriu despre învăţământ, cu majuscula preţuirii pentru Şcoală, Elevi, Dascăli, Părinţi. Am auzit – şi m-am îngrozit! – un intelectual „greu” al zilelor noastre spunând că sistemul nostru de învăţământ „divizează, sclavizează, enclavizează”! Am mai scris despre sistemul de învăţământ din Finlanda. Revin. Este cel mai evoluat şi cel mai bun din lume. Cel coreean, la fel. Dar şi acestea sunt perfectibile, suportă – ba, chiar reclamă! – îmbunătăţiri, „ajustări” la cerinţele dezvoltării rapide şi ultramoderne. Finlanda este, în acelaşi timp, şi una din ţările cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. În mod absolut normal şi obişnuit, un adolescent finlandez termină primele opt clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămână! Elevii merg cu autobuzul urban care îi lasă la poarta şcolii. Autobuzul trece la fiecare cinci minute. Finlandezii îi determină pe copiii lor să fie independenţi de mici. Nu îi duc cu maşina la şcoală. Biletul este subvenţionat de municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoală. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Orele sunt scurte, intense şi, mai ales, foarte participative. În interiorul şcolii, curăţenia este şi mai evidentă.. Totul pare recent dat în folosinţă. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne şi nu se scrijeleşte nimic. Şcoala este publică şi, bineînţeles, gratuită. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante, o duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri, sală de sport acoperită, sală specială pentru orele de teatru şi sală de mese cu autoservire. Fiecare doi elevi au câte un calculator. Manualele, cărţile, materialul şcolar, mâncarea – toate sunt gratuite! Dacă orele se prelungesc până după-amiaza, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor. Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajungă orice vrea, chiar dacă familia sa este săracă. Elevii din Finlanda au un respect total faţă de profesori şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt. Temele sunt sfinte. Şi este foarte rău văzut un elev care copiază, chiar şi de către colegi. Cel care ar face-o, ar fi izolat de către restul de elevi. Tarja Halonen – prima femeie preşedinte al Finlandei (2000-2008) – licenţiată în drept şi profesoară, declară: „Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”. Nu sunt repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singură dată”. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate şi relaxante, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară sau alt instrument preferat. Da, dar marele secret este altul: pe la 1600 s-a legiferat în Finlanda că orice persoană analfabetă – care nu ştie să scrie şi să citească, fără cultură, fără şcoală – nu are voie să procreeze, să aducă pe lume copii!
Octavian BUTUZA