Femeia este singura fiinţă care iubeşte, dăruindu-se. Ea stă la începutul lumii şi al vieţii, asemeni Creatorului. Prin ea se eternizează Creaţia pe pământ. De la prima femeie despre care se vorbeşte în Noul Testament, Elisabeta, amintindu-le pe Sfânta Fecioară, Maria Magdalena, Marta, Ana, Ruth, Priscila, Iulia, Irodiada, Salomeia, Lidia, Drusila, Claudia, Safira, până la ultima, Isabela, toate sunt exemple pilduitoare de credinţă, dragoste, cumpătare, înţelepciune. E drept că imaginea femeii a aparţinut întotdeauna bărbaţilor, cum tot atât de adevărat este faptul că această imagine nu s-a clădit pe cunoaşterea desăvârşită a sufletului omenesc în general, al femeii în special. Văduvită adeseori de locul pe care-l merită în societate, femeia a fost şi este încă privită mai cu seamă prin prisma calităţilor fizice. Omenirea se lasă invadată de o psihoză erotică în care moralitatea să nu-şi aibă locul. De aceea femeia de astăzi, năpădită de griji şi nevoi, maturizată, complexă, de o puternică personalitate, nu poate fi indiferentă la modul cum este văzută. Mai ales că este învestită şi cu o sacră misiune. Aceea de a aduce pe lume şi a forma oameni. Nu puţine au fost împrejurările dramatice din istorie când femeile au fost alături de soţii, fraţii şi fiii lor în lupte. Au rămas legendare eroinele Maria Putoianca, în vremea lui Mihai Viteazul, Ana Ipătescu şi Palaghia Roşu, în 1848, Maria Brăileanu, Ica Suciu, Marinela Dumitrescu, Maria Bălan, de numai şaptesprezece ani, aviatoarele Eliza Vulcu şi Mariana Drăgescu, Victoria Dunca, prima femeie ofiţer de artilerie, care la douăzeci şi unu de ani comanda un pluton de obuziere, Veta Busuioc, Elena Chiriţă, Ana Suciu, Ileana Mureşan – toate acestea în timpul celor două conflagraţii mondiale. Sunt nume pe care avem datoria să le evocăm cu pioşenie şi respect nu numai de Ziua Femeii. Precum şi ale ilustrelor personalităţi feminine din varii domenii, de la literatură şi arte, până la cercetare ştiinţifică şi invenţii, de la medicină la învăţământ. Dar, din păcate, uităm. Şi ea, FEMEIA, se luptă din greu cu privaţiunile, cu greutăţile, cu boala, cu sărăcia şi şomajul. Măcar de 8 Martie să o sărbătorim. De ziua ei să ne plecăm în faţa celei pe care, mereu şi mereu, viaţa o face învingătoare. Multă sănătate! Să trimitem, călător de taină sufletească, un gând senin tuturor celor de care ne despart spaţiul şi timpul, dăruind o floare şi, odată cu ea, dragostea şi repectul nostru mamei, bunicii, soţiei, fiicei, surioarei, prietenei, colegei, iubitei, rudeniei. Multă fericire! Un gând şi dor curat celor ce ne-au vegheat venirea pe lume, care ne-au tămăduit durerea, ne-au alinat suferinţa, celor care ne-au botezat ori cununat, educatoarelor, învăţătoarelor şi profesoarelor care ne-au călăuzit întru a descifra miracolul cunoaşterii. Vă sărutăm mâna şi fruntea încoronată cu diadema strălucitoare a minunii fără egal, naşterea şi renaşterea lumii. Prosperitate şi tihnă! Linişte şi lumină! Uitaţi-ne greşelile, iertaţi-ne şi daţi-ne rod de suflet bogat. Dacă fi-va generos, recunoscători vom înălţa cântec de preamărire. Fie ca ruga şi rostirea noastră din inimă să găsească bine meritata-i ascultare la ceruri! Domnişoarelor, domniţelor, doamnelor, la mulţi ani!
Octavian BUTUZA
