Anul 1349 este anul în care Bogdan se declară Domn de sine stătător asupra teritoriului Moldovei dintre Carpaţi şi Siret. În următorii ani, vor fi cucerite (eliberate) şi celelalte teritorii dintre Siret, Prut şi Nistru, şi Bogdan îşi va consolida puterea asupra Moldovei în anul 1359.
Urmaşii lui Bogdan din perioada 1364-1418 au stăpânit acelaşi teritoriu şi nu prezintă semnificaţii istorice până la Mircea cel Mare (Bătrân), care va extinde stăpânirea Moldovei şi asupra cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă, asupra gurilor Dunării şi a întreg teritoriului până la Nistru.
Deci până în anul 1418, teritoriul Moldovei, inclusiv Basarabia, nu a fost sub stăpânire străină, chiar dacă românii de aici au plătit tribut tătarilor şi turcilor.
Ruşii ajung vecini cu românii abia în 1812 şi stabilesc graniţa cu Moldova pe Nistru. Imperialismul ţarist îşi extinde teritoriile, ocupând din Moldova teritoriul dintre Nistru şi Prut numit Basarabia. Rusia ţaristă îl va stăpâni până în decembrie 1917, când se va declara Republica Democratică Moldovenească Independentă, iar la 27 martie 1918 Sfatul Ţării (Parlamentul Basarabiei) hotărăşte unirea cu România.
Ce s-a întâmplat cu românii din Basarabia în perioada 1812-1918, 1940-1941, 1944-1949-1951 ne-o spune istoricul şi diplomatul Valeriu Păsat din Chişinău, în lucrarea sa Calvarul. Autorul arată că până la 12 iunie 1941 erau depistate în Basarabia 19.575 de persoane periculoase pentru puterea sovietică, dintre care 3.033 trebuiau arestate şi 14.542 deportate. Au fost arestate efectiv 4.513 şi deportate 13.875. Cei deportaţi au fost trimişi în R.S.S. Kazahstan, Komi, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Omsk etc. Teroarea şi genocidul trebuie amintite, pentru ca ele să nu se mai repete.
Federaţia Naţională a Refugiaţilor, Expulzaţilor şi Persecutaţilor pe Motive Etnice din România comemorează, anual, victimele stalinismului şi invită pe cetăţeni ca, în memoria acestora, să păstreze un moment de meditaţie şi pioşenie.
Vicepreşedinte FNREPER,
Procuror (r) Ioan BÂTEA