De câteva zile bune ni se împuie capul cu mega-scandalul „Panama Papers”. Ceea ce înseamnă, pe înţelesul tuturor, că în toată lumea se află furători de elită, indiferent de naţionalitate, religie, ideologie, care se întâlnesc într-un loc comun, numit paradis, pentru a ocoli sistemele fiscale din propriile lor ţări, de a plăti cât mai puţine impozite şi taxe. Dacă se poate, deloc. Într-un fel ar trebui să dormim liniştiţi noaptea. Corupţia este ţelul suprem al bogăţiei. Certifică puterea şi politica lumii. Aţi mai văzut în lumea asta putere fără bani? Nicidecum. Fac un mic ocol până să ajung în Panama. Cum am stat un timp suficient de lung pe pământ american, mi-a fost dat să locuiesc în micul stat Delaware. Cam de mărimea judeţului Maramureş. Într-un top al protejării banilor elitelor de pretutindeni, statul american conduce. Deşi preşedintele Obama criticase la începutul acestui an marile companii americane că abuzează de ascunderea veniturilor în paradisuri fiscale, uită să privească în propria curte. Mai mult de jumătate din companiile listate la Bursa din New York sunt înregistrate în Delaware. În condiţiile în care populaţia statului este sub un milion de locuitori. Secretele bancare au aceleaşi probleme, aceleaşi comportamente care pun piedici în aplicarea legii. Statul Delaware este locul de baştină al vicepreşedintelui Statelor Unite, Joe Biden. Şi ce-i cu asta? Aici se spală bani din toată lumea. În urmă cu vreo cinci ani, autorităţile de la Bucureşti au arestat un grup de persoane acuzate de activităţi de crimă organizată, care au folosit şi firme din Delaware. Omul simplu nu va înţelege niciodată de ce cu cât au mai mulţi bani cu atât creşte dorinţa furătorilor globalizaţi de a plăti mai puţin statului. Chiar şi aceluia pe care ei înşişi îl conduc. Un miliardar american se laudă cu descoperirea că bogaţii plătesc statului taxe mai mici decât cei cu venituri obişnuite. Cei care fac legi în lumea asta au grijă să lase uşi deschise, nu pentru cetăţeni, ci pentru cei care se află în fruntea sistemului politic. De ce Panama ori Delaware? Tocmai pentru a exista o intrare în peştera lui Ali Baba pentru cei care conduc lumea. Pentru a-şi proteja averile de cele mai multe ori cu provenienţă dubioasă. Când îşi dau întâlnire, în firmele offshore, fratele preşedintelui Chinei cu tatăl lui David Cameron, premierul britanic, Lionel Messi cu Sorin Ovidiu Vântu ori prietenul lui Putin cu Ion Ţiriac, nu mai merită să ne batem capul cu chestiunea morală. Nici cu legile. Ridicăm neputincioşi din umeri ori savurăm tristeţea că nu putem face mare lucru. Ba mai credem că aşa este făcută lumea şi nu ai cum să o desfaci. Eventual îţi pui întrebarea: Cine conduce lumea? După cât mă pricep la lumea în care trăiesc, nu cred că este nevoie să aruncăm în aer sistemul propus şi impus de liberalismul occidental, care a creat o clasă mijlocie care ţine echilibrul în multe ţări. Hoţia trebuie întreruptă pentru recuperarea prejudiciului, spun oamenii legii. Oare pot face asta? Întrebare aproape zadarnică. Nu mă va convinge nimeni că puterea se răsfrânge peste lume cu generozitate. Puterea este dură. Iar şmecherii la nivel înalt se întâlnesc în paradis. Unul fiscal. Şi termenul este folosit cu viclenie. În paradis, ştim, stau îngerii, nu hoţii. Da, paradisul furătorilor! Noi, care mai funcţionăm şi cu frica de Dumnezeu, mai credem că s-ar putea trece la asanarea sistemului financiar global, de închidere a porţilor lăsate deschise cu voia de guverne. Pentru a ascunde averile. Am scris toate acestea pentru a nu ne agita că la noi este prăpăd. Este, dar am învăţat de la alţii. Trist este că hoţii, evazioniştii se dau patrioţi. Nu-i aşa, domnule cu vânătoarea din Bihor?
