Fac parte dintre cei care cred că istoria locală este parte din esenţa istoriei naţionale. De aceea, am primit cu mult interes un volum extrem de bine alcătuit, “Vişeul de Sus, o istorie în imagini” (2016), având ca autori pe distinşii profesori Ion Ţelman şi Aurel Ghilezan. Despre lucrările profesorului Ion Ţelman am mai scris cu preţuirea cuvenită pentru dăruirea şi probitatea ştiinţifică cu care îşi elaborează lucrările legate de istoria Maramureşului. Profesorul Aurel Ghilezan, deşi a fost un antrenor pentru supleţea fizică, dovedeşte aceeaşi chemare pentru cuvânt şi imagine. Fericita întâlnire dintre cei doi profesori este această lucrare în care Vişeul de Sus este pus în ecuaţia istoriei Maramureşului şi a celei naţionale. În cele zece capitole, în care alternează textul cu imaginea, regăsim timpul istoric al oraşului în datele esenţiale, dar şi imagini care nu de puţine ori vorbesc mai mult decât cuvintele, cum se spune. După prezentarea mediului geografic, aşezarea oraşului în Depresiunea Maramureşului, sunt prezentate interpretările numelui topic Vişeu. Sunt amintiţi destoinicii cercetători care au fost Vasile Bologa, Marian Nicolae Tomi, dar şi canonicul Augustin Bunea ori istoricul Nicolae Drăganu. Diplomele maramureşene sunt sursa care dezvăluie un Maramureş intens populat cu circa o sută de aşezări omeneşti. Prima menţiune documentară a numelui Vişeu apare în 14 mai 1353 şi se referă la râu, nu la localitate. Profesorul Ţelman, că dumnealui îi aparţine textul, îmbină armonios şi cu farmec legenda cu datele istorice. Cele din urmă sunt folosite cu siguranţă, citând de fiecare dată sursa documentară. Cum spuneam la început, evenimentele din istoria locului merg în trecutul îndepărtat, care confirmă vechimea noastră aici. Sunt amintite urme de locuire din neolitic, aflate pe Valea Izei. Rând pe rând, este analizată civilizaţia dacică, etnogeneza românească, dar şi prima menţiune a Maramureşului – anul 1199. Atestările nobiliare din Comitatul Maramureş arată că în Vişeu de Sus şi Vişeu de Mijloc existau 21 de familii nobiliare, cu 139 de capi de familie. Sunt amintite rând pe rând mănăstirile şi bisericile, dar şi apariţia centrelor forestiere. De care se leagă aducerea coloniştilor germani (1774). Cu rigoare, sunt analizate succint evenimentele care au trecut peste Vişeu de Sus. Întâiul Război Mondial, cu participări şi jertfe, dar şi Unirea cu România. Apoi, episodul când populaţia românească a Maramureşului, în frunte cu intelectualii devotaţi, şi-a salvat ţinutul pentru a nu fi alipit la Ucraina. Vişeuanii au dat atunci două jertfe: Gheorghe Ţicală şi Ion Ivaşcu (1945). Este prezentată Valea Vaserului de la Diploma din 1450 până astăzi. Descrierea etniilor Vişeului, cu istoricul lor, recompune timpul venirii lor în Maramureş. Maghiarii, germanii, evreii sunt prezentaţi cu destinul lor. Concluzia autorului este că relaţiile interetnice în Vişeu de Sus sunt cele normale şi generează o convieţuire paşnică. Un capitol bine argumentat este cel referitor la Biserică. Cu parohii şi preoţi de confesiuni diferite. Autorul se referă apoi la evoluţia şcolii şi a instituţiilor de cultură. Aici aud parcă într-un fel aparte energia culturală a unui oraş care şi astăzi are dovezi extrem de evidente. Marile festivaluri cu rezonanţă internaţională fac din Vişeu o reşedinţă de luat aminte. Pe care volumul le consemnează cu acribie. Luăm act de contradicţiile epocii comuniste, dar şi de viaţa sportivă, turistică şi sănătatea din Vişeu de Sus. Şi, nu în ultimul rând, legăturile Vişeului cu lumea. Dacă textul l-am putut comenta, mai greu îmi este să descriu cele 201 fotografii gestionate de profesorul Aurel Ghilezan. Ochiul fiecăruia va putea aprecia minunea de ilustraţii, documente grăitoare despre evenimente, despre oameni, despre istorie. Celor doi autori, prof. Ion Ţelman şi prof. Aurel Ghilezan, li se cuvine tot respectul pentru această lucrare. De altfel, prefaţa dr. Anuţa Pop, directorul Centrului Cultural-Social Vişeu de Sus, confirmă calitatea lucrării despre identitatea oraşului dintre râuri. Li se cuvin mulţumiri – spun autorii – primarului Vasile Coman, viceprimarului Adrian Filip, Consiliului local şi Parohiei Ortodoxe Buna Vestire nr. 1 – Biserica Bătrână. Care au sprijinit financiar lucrarea. Profesoarei Mioara Gherman, pentru tehnoredactare. Mi-a atras atenţia tiparul bine executat de Aska Grafika, din Sighetu Marmaţiei. Luaţi aminte la această lucrare. Şi aşa rămân aşezările noastre prin vreme. Cu povestea istoriei lor.
