“Ca pasări ce zboară / Deasupra valurilor, / Trece peste nemărginirea timpului: / În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde pasări ca el/ Se întrec în
cântări…”
Mihai Eminescu
15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889. Atât a fost viaţa poetului nepereche. Domnul Eminescu. Ultimul mare poet romantic, păstrând în existenţa şi opera sa conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici.
S-a născut în 15 ianuarie. O iarnă aşa cum erau ele demult. A crescut în Ipoteştii lui. Şi-a demonstrat geniul.
15 iunie1889 rămâne ziua tristă a despărţirii fizice de Eminescu. Repet, despărţire fizică, pentru că de Domnul Eminescu nu ai cum să te mai desparţi. Şi nu ai cum să nu-l iubeşti. Cum să nu-i iubeşti opera. Magnifică.
Ultimul drum al lui Eminescu spre adânc a fost şi începutul lui hyperionic. A iubit viaţa, valorile ei, adevărul, căutând absolutul, dar negăsindu-l, din amărăciune, durere şi revoltă a scris o operă de geniu. Prin Eminescu şi moştenirea rămasă de la el, ni s-a făcut un dar de care n-au avut parte alte culturi.
Ce cuvinte să foloseşti atunci când vorbeşti de Mihai Eminescu? Ce epitete, ce comparaţii, ca să spui ceva ce nu s-a mai spus despre vigoarea şi frumuseţea rimei, despre explozia de lumină pe care o degajă versurile? Despre cruzimea adevărului, care doare! De mulţi ani, la fiecare 15 ianuarie sau 15 iunie, actorul Claudiu Pintican îl readuce, printr-un recital bine gândit şi bine ales, în actualitate pe Domnul Eminescu.
Am văzut recitalul, modificat şi îmbunătăţit, de multe ori. Şi de fiecare dată am decriptat alte şi alte nuanţe. L-am revăzut şi duminica trecută. Dar ceea ce este mai important este faptul că actorul şi-a dorit ca elevii din licee să fie prezenţi la spectacol. Şi să le afle şi opiniile. Pentru a-i apropia de opera eminesciană. Şi de ideea de spectacol. Răspunsurile date de elevi de la Colegiul Vasile Lucaciu şi de la Liceul de arte sunt edificatoare. Felicitări elevilor şi profesorilor: Gabriela Pârvu, Florentina Ghita, Codruţa Halas, Emilia Mihnea.
Avem nevoie de Mihai Eminescu. De altfel, recitalul de poezie eminesciană va avea loc şi duminică, 19 iunie, de la orele 19, la Teatrul Ararat, al cărui sediu este la Casa de cultură a sindicatelor din Baia Mare. Faceţi-vă timp şi mergeţi la spectacol. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui Eminescu şi faţă de tulburarea ce ne-a vărsat-o în suflet, cum se exprima Emil Cioran.
În 15 ianuarie sau 15 iunie, în fiecare zi, să adunăm toate florile din poezia Domnului Eminescu şi să le aşezăm la coloana de lumină a poetului.
Pentru a ne reîntoarce, ca într-un dulce somn, la noi acasă.
