Ieri, Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian Chira şi-a sărbătorit onomastica

0
1116

Ieri, 2 august 2016, de dimineaţă, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul i-a făcut o vizită Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian Chira cu ocazia zilei onomastice, sărbătoarea „Binecredinciosul împărat Justinian cel Mare”.
Cu această ocazie, P.S. Iustin Sigheteanul i-a prezentat şi i-a oferit noua distincţie a Episcopiei, recent confecţionată, „Crucea Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş”, ca unuia care a purtat şi poartă cu vrednicie toiagul acestui mare ierarh mărturisitor al dreptei credinţe.
Totodată, în numele Permanenţei Eparhiale, P.S. Iustin Sigheteanul i-a urat „Întru mulţi şi fericiţi ani!”

Preasfinţitul Justinian Chira s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiş, comuna Şişeşti din judeţul Maramureş, dintr-o familie de ţărani evlavioşi, la botez primind numele de Ioan.
A urmat şcoala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934 şi 1941 a fost reţinut acasă de părinţi pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieţi „Simion Ştefan” din Cluj. Mânat de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, ca frate de mănăstire, în 12 martie 1941. După un an, la 2 martie 1942, este tuns în monahism şi primeşte numele Justinian.
La 15 august 1942, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului şi Clujului îl hirotoneşte diacon pe seama Mănăstirii ”Sfânta Ana” din Rohia. Neţinându-se cont de faptul că monahii nu aveau (şi nu au şi n-au avut vreodată) obligaţii militare, ierodiaconul Justinian este recrutat şi încorporat de către ocupanţii maghiari, fiind soldat în armata maghiară – compania antiaeriană de la Miskolc – în perioada 22 noiembrie 1942 – 10 martie 1943. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea ţării şi a Transilvaniei. La puţin timp după lăsarea la vatră, este hirotonit preot pe seama Mănăstirii ”Sfânta Ana” din Rohia, la data de 17 aprilie 1943, de către Episcopul Nicolae Colan. După ce stareţul Nifon Matei a trecut la cele veşnice, în locul lui este numit, la data de 25 iunie 1944, tânărul ieromonah Justinian Chira, care, la vârsta de 23 de ani, a preluat această funcţie într-o perioadă foarte grea pentru mănăstiri.
Sărbătorirea hramului mănăstirii, la 15 august 1944, s-a desfăşurat într-o atmosferă sufletească nemaiîntâlnită. Episcopul Nicolae Colan, înţelept şi înflăcărat patriot, a slujit cu mare fast, reaprinzând speranţele eliberării în sufletele credincioşilor.
Obştea monahală era alcătuită din 7 persoane, dintre care 5 foarte tineri, Episcopul Nicolae Colan i-a încurajat, afirmând: “Suntem convinşi că… se va forma aici un focar de viaţă duhovnicească demnă de tradiţia mănăstirilor româneşti”. Viziunea a fost pe deplin confirmată.
Noul stareţ a ştiut să reînvie viaţa monahală după regulile stabilite de întemeietorii monahismului ortodox. În cei aproape 30 de ani de stareţe, Bunul Dumnezeu l-a ajutat să realizeze lucruri minunate atât pe plan duhovnicesc, cât şi pe plan edilitar-gospodăresc. El a statornicit ca temelie a vieţii şi trăirii duhovniceşti vechile reguli vasiliene ale monahismului: munca, rugăciunea şi studiul.
Toate aceste reguli impuneau o soluţionare riguroasă a credincioşilor dornici de viaţa monahală. De aceea, după 1944, s-a format la Rohia o obşte nouă, cu tineri din satele din jurul mănăstirii, vrednici, statornici, legaţi de mănăstire şi de poporul de aici. Studiile şi le-a completat ulterior, fiind absolvent al Seminarului Teologic din Cluj şi al Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu. În anul 1948 este ridicat la rangul de protosinghel.
Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea Episcopului Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului şi Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la rangul de arhimandrit. Tot la propunerea Episcopului Teofil Herineanu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la treapta de arhiereu, la data de 9 iunie 1973, fiind hirotonit ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, la 9 septembrie 1973, şi primind supranumele de ”Maramureşeanul”.
După revoluţia din 1989 s-a reînfiinţat Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului. Cine putea să fie mai potrivit pentru a ocupa scaunul de titular al acestei noi eparhii, nimeni altul decât Preasfinţitul Justinian, fiul acestor meleaguri? Astfel că, la data de 22 septembrie 1990, Adunarea Naţională Bisericească îl alege episcop în fruntea acestei eparhii, iar la 11 noiembrie 1990 este întronizat la biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare (vechea Catedrală), de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului. În această calitate, iniţiază reorganizarea de curând reînfiinţatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului. În acest scop a cerut înfiinţarea postului de episcop-vicar pe seama Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, stareţul Mănăstirii “Sfânta Ana” – Rohia, care devine, astfel, P.S. Iustin Sigheteanul. A depus strădanii pentru înfiinţarea unui Seminar Teologic la Baia Mare, municipiu reşedinţă episcopală şi pentru înfiinţarea Secţiei de Teologie Ortodoxă la Universitatea de Nord din Baia Mare.
Ca episcop-vicar la Cluj, a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospodărească şi culturală.
A rectitorit Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, a sfinţit sute de biserici, a rostit mii de cuvântări, multe din ele fiind înregistrate şi păstrate în audioteca Eparhiei. Ţine un jurnal permanent cu însemnări, cugetări şi evenimente din viaţa Bisericii, care a depăşit 130 de volume în manuscris. A pus piatra de temelie la peste 80 de biserici noi, s-au înfiinţat încă trei protopopiate noi – cel de Vişeu, de Chioar şi Oaş. Numărul preoţilor Eparhiei Maramureşului a crescut, s-a înmulţit numărul parohiilor sau au fost numiţi mai mulţi preoţi la acelaşi altar. Ca arhiereu a hirotonit peste 300 de preoţi atât în calitate de episcop vicar la Cluj, cât şi ca eparhiot la Maramureş. Faţă de patru mănăstiri, câte erau în 1992, astăzi în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului există peste 30 de mănăstiri şi schituri – cele mai multe cu realizări dintre cele mai frumoase, biserici noi, case monahale, adevărate ansambluri mănăstireşti.
La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop onorific, de către Preafericitul Părinte Dr. Daniel Ciobotea – Patriarhul României, în Catedrala ”Sf. Treime” din Baia Mare.
Din anul 1973 şi până în prezent a hirotonit peste 400 de preoţi şi diaconi.
Este autor a 19 volume de autor, un volum de scrisori, la care se mai adaugă peste 20 de cuvinte înainte sau prefeţe la cărţi de cult, teologice, istorice, omiletice şi catehetice, precum şi un număr de peste 150 de studii şi articole publicate în periodice bisericeşti sau în presa locală.
I-au fost conferite 4 titluri de Doctor honoris causa, de către Universitatea de Vest din Oradea (23.05.2001), Universitatea ”1 Decembrie” din Alba Iulia (20.10.2009), Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” din Arad (12.03.2010) şi Universitatea de Nord din Baia Mare (27.05.2010).
A fost distins cu ”Steaua României” – conferită de Preşedinţia României, 2011; Titlul de Cetăţean de Onoare – conferit de Consiliul Judeţean Maramureş şi de peste 40 de primării de municipii, oraşe şi comune din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului.
A primit titlul de „Omul anului 2009” – conferit de Consiliul Judeţean Maramureş.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.