În 2012, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, în colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti, Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Muzeul Judeţean Satu Mare şi Muzeul ”Ioan Raica” Sebeş, judeţul Alba, au demarat un proiect de arheologie montană inedit pentru România, care s-a derulat anual.
Obiectivele proiectului de arheologie montană au fost verificarea punctelor din repertoriul arheologic descoperite la altitudine de peste 900/1.000 m. Rezultatele proiectului au fost prezentate de coordonatorii proiectului la mai multe conferinţe naţionale şi internaţionale: la conferinţa internaţională de la Muzeul Jósa András din Nyíregyháza, Ungaria; la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”; la Chişinău (31 mai – 2 iunie 2016); la Vilnius (31 august – 4 septembrie 2016). Cea mai recentă prezentare a avut loc în 12-16 octombrie 2016, la Innsbruck, Austria, la conferinţa 4th INTERNATIONAL GLACIAL ARCHAEOLOGY SYMPOSIUM, organizată de Institut für Archäologien, Universität Innsbruck, Austria, unde au participat specialişti de pe trei continente însumând unsprezece naţiuni. Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş a fost reprezentat de muzeograful Bogdan Bobînă.
Au fost alese spre studiu trei regiuni: Pasul Prislop, Vârful Geamănul şi Vârful Pietrosu Rodnei. Cercetările din anul 2014 s-au concentrat în Pasul Prislop, iar cele din anul 2015 în zona Pasului Prislop, zona vârfului Geamănu şi a posibilelor rute spre Fântâna Stanchii – culoare de trecere din Moldova spre Maramureş. În cadrul proiectului, a fost verificată şi amenajarea unei pârtii de schi în Pasul Prislop, la altitudinea de 1.395 m, unde au fost descoperite două piese litice în poziţie secundară, aparţinând probabil paleoliticului superior. În anii 2014 şi 2015, în punctul Pasul Prislop – Pârtia de schi, au fost descoperite o serie de piese litice în jurul altitudinii de 1.420-1.456 m, toate în poziţie secundară. O altă aşezare, probabil mezolitică, a fost identificată în anul 2014 şi revizitată în 2015, tot în zona Pasului Prislop, mai precis în şaua dintre Tarniţa Ţifa şi vârful Coasta Plaiului, în apropiere de stâna Gropşoare, la altitudinea de 1.568 m (piesele au fost descoperite in situ). În anul 2014, s-a încercat şi o primă identificare în teren a locului bătăliei din anul 1717 cu tătarii, situat nu departe de Pasul Prislop. Ca reper, au fost folosite hărţile josephine, şi anume planşa XXXVII din zona oraşului Borşa, judeţul Maramureş; pe această hartă apar trei Wachthaus-uri (două amplasate la ieşirea din Borşa spre Pasul Prislop pe valea Vişeu şi al treilea în zona actualei Baia Borşa, pe valea Cisla). Acolo apare menţionat şi locul înfrângerii tătarilor, poziţionat însă diferit de monumentul memorial actual.
În Poiana Ştiol, la altitudinea de 1.527 m, au fost descoperite o piesă de silex şi fragmente ceramice post-romane. De asemenea, în timpul cercetărilor din 2014-2015, au fost documentate o serie de ruine şi de materiale aparţinând celor două războaie mondiale. În campania 2016, obiectivul cercetărilor a vizat verificarea punctelor Stâna Gropşoare şi Poiana Ştiol, unde au fost descoperite piese litice (din menilit şi silex) şi fragmente ceramice lucrate la roată.
Informaţii primite de la Bogdan Bobînă – Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.