Eroii martiri ai Revoluţiei • Ucişi pentru Libertate!

0
988

În urmă cu 27 de ani, au plătit cu viaţa lor libertatea românilor. Eroii martiri ai Maramureşului de la Revoluţia din 1989 sunt astăzi, 22 decembrie, comemoraţi aşa cum se cuvine. Dan Miţiţi, Daniel Horia, Antoniu Tiberiu Florian, Pavel Pricop şi Victor Motica se aflau atunci în diferite locuri din ţară. Erau tineri, entuziasmaţi şi dornici de a lupta pentru recâştigarea libertăţii şi demnităţii naţionale, dar au sfârşit prin a fi ucişi. Pentru familia lor, ziua de 22 decembrie e una aparte. Deşi au trecut aproape trei decenii, părinţii şi rudele îşi plâng încă eroii căzuţi la datorie. Se împacă însă cu gândul că jertfa lor nu a fost în zadar. Românii de acum trăiesc în Libertate, o libertate care a fost stropită cu sângele eroilor martiri, a căror amintire trebuie să dăinuie în veşnicie.

“Dragul meu copil s-a jertfit pentru patrie”

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în Revoluţia Română, în evenimentele din decembrie 1989 şi-au pierdut viaţa 1.142 de participanţi. Procurorii militari care au cercetat cazurile au estimat că numărul lor ar putea fi semnificativ mai mare. Maramureşul are eroii săi martiri. De anul trecut, cei cinci tineri care au sfârşit pe “altarul” jertfei au fost declaraţi cetăţeni de onoare ai judeţului. Dan Miţiţi nu împlinise încă 19 ani. Era elev la Şcoala de Ofiţeri Infanterie UM 01512 Sibiu. Se îmbinau în Dan Miţiţi firea artistică şi personalitatea milităroasă, demnă. Dan studiase la secţia muzică, la Colegiul de Arte, în anii de gimnaziu, dar în momentul în care s-a orientat spre admiterea la liceu, a ales o altă carieră, una militară. Pentru părinţii lui Dan Miţiţi, cei 27 de ani care au trecut au fost ani de tristeţe, de dor, dar mai ales de nădejde că fiul lor nu a murit în zadar. “Îmi amintesc cu drag de dragul meu copil care la 19 ani şi-a dat viaţa pentru binele şi libertatea patriei. Era un copil foarte drăguţ, iubitor, harnic, muncitor. A terminat Şcoala Gimnazială la Colegiul de Arte, la oboi. Apoi a vrut să meargă la Liceul Militar din Alba Iulia. După Liceul Militar a vrut să fie la Infanterie. Aşa a mers la Infanterie în Sibiu cu mai mulţi colegi. Acolo s-a întâmplat nenorocirea. Jertfa lui e importantă. Măcar acum suntem liberi. E o zi foarte tristă. Întotdeauna sărbătorile sunt cu o undă de tristeţe”, a mărturisit mama eroului martir Dan Miţiţi, Maria Miţiţi.  În 22 decembrie, Unitatea Militară 01512 din care făcea parte Dan Miţiţi a fost scoasă-n stradă. Dan a fost prima victimă din Sibiu. Uciderea lui a declanşat masacrul dintre armată pe de o parte şi Miliţie – Securitate de cealaltă parte. A fost împuşcat în piept, în faţa sediului Miliţiei din Sibiu, la ora 12,30, în ziua de 22 decembrie 1989. Este înmormântat în Baia Mare.

“Ne simţim atât de singuri”

Daniel Horia avea viaţa înainte. Împlinise 20 de ani. Era un tânăr chipeş, sufletist, dornic să sară în ajutorul oricui i-ar fi solicitat sprijin. Părinţii lui vroiau să-l vadă la casa lui şi nici nu bănuiau că luna decembrie 1989 va însemna despărţirea de copilul lor. Născut în 7 august 1969 în Baia Sprie, Daniel Horia era soldat la UM 0865 Câmpina. În dimineaţa zilei de 23 decembrie ’89 a fost împuşcat la Aeroportul Otopeni, împreună cu alţi 39 militari şi 7 civili. Daniel Horia nu a mai apucat să vină să-şi petreacă sărbătorile în familie. A fost adus în sicriu, iar părinţii au găsit lângă el, un radio confecţionat de Daniel şi o sumă de bani. “Băiatul meu era înalt, avea 1,80 m, era subţirel. A terminat Colegiul Mihai Eminescu, la filozofie – istorie. Era foarte sociabil, bun, sufletist, foarte apropiat de părinţi. Ştia să facă orice. Când mi l-au adus în sicriu, am găsit lângă el, un radio confecţionat de el şi 60 de lei. Atâta am găsit de la el”, a mărturisit tatăl eroului martir Daniel Horia, Gheorghe Horia. Tatăl lui Daniel se împacă totuşi cu ideea că fiul său nu a fost căsătorit. “Bine că nu a fost căsătorit, să aibă soţie şi copii. Ce să facem? Trebuie să ne împăcăm cu ce ne dă Dumnezeu”, a concluzionat Gheor­ghe Horia. Sărbătorile de iarnă sunt altfel pentru familia Horia. E imposibil ca de praznicul Naşterii Domnului, părinţii lui Daniel să nu-şi amintească măcar pentru o clipă de jertfa fiului lui. “Vă daţi seama ce înseamnă să-ţi moară băiatul la 20 de ani. Noi avem acum peste 70 de ani. Ne simţim singuri. Doar noi doi suntem acasă. Soţia mea a fost foarte bolnavă atunci după ce a aflat vestea morţii fiului nostru”, a mai spus tatăl lui Daniel Horia. Bărbatul nu este convins că sacrificiul lui Daniel a meritat cu adevărat, ţinând cont de modul în care au evoluat lucrurile în România. “Vedeţi cum merg treburile. Nu avem ce face, trebuie să suportăm. Ce ne e dat de la Dumnezeu, trebuie să acceptăm”, a precizat Gheorghe Horia.

Ucişi pentru libertate

Antoniu Tiberiu Florian
Antoniu Tiberiu Florian

Antoniu Tiberiu Florian ar fi împlinit 20 de ani în 26 decembrie 1989, dar nu a mai apucat. Viaţa i-a fost curmată în 17 decembrie 1989. Tânărul, născut în Sighetu Marmaţiei, era student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Timişoara şi a fost împuşcat în cap, în Căminul Studenţesc, de o coloană militară ce trecea prin zonă. Trupul lui a fost transportat în Bucureşti şi incinerat la crematoriul Cenuşa. Pavel Pricop era şi el foarte tânăr. Împlinise de curând 20 de ani, iar de Crăciun urma să vină în permisie acasă, la acea vreme fiind militar în termen. În 22 decembrie 1989, Pavel Pricop era împuşcat în faţa sediului Ministerului Apărării Naţionale. Iniţial, familia Pricop a fost anunţată că Pavel e în spital, rănit la gât. Fratele lui mai mare, l-a căutat zadarnic prin toate spitalele Bucureştiului. Avea să-l găsească în 29 decembrie, la morgă, în Titan, la neidentificaţi.

Pavel Pricop
Pavel Pricop

Pavel Pricop este înmormântat în Baia Mare. Pilotul Victor Motica lucra la Unitatea de Elicoptere din Sibiu. Absolvise Liceul Militar, apoi Şcoala de Aviaţie din Buzău. Îndrăgostit de zborul la mari înăl­ţimi, după efectuarea unui curs de specialitate, a pilotat supersonicele vre­me de şase ani (între anii 1975-1981). În 23 decembrie ‘89, după-amiază, a fost trimis într-o misiune cu caracter strict secret.

Victor Motica
Victor Motica

În momentul în care a urcat în elicopter a aflat că urma să-i transporte pe gl. lt. Constantin Nuţă şi pe gl. Velicu Mihalea de la Deva – unde fuseseră arestaţi din ordinul noii puteri – la Bucureşti. Se spune că cei doi erau oameni de încredere ai lui Nicolae Ceauşescu. Pentru a fi reduşi la tăcere trebuiau eliminaţi în mod „accidental”. În acest context, elicopterul pe care-l pilota Victor Motica s-a prăbuşit lângă localitatea Blandiana din judeţul Alba. Eroul martir este înmormântat în Baia Mare.

***

Cu nemărginită durere, pe care timpul nu o va şterge, amintim că azi, 22 decembrie, se împlinesc 27 ani de cînd scumpul nostru fiu şi frate Slt. MIŢIŢI DAN a plecat în cele veşnice, să colinde în ceruri îngerii.

“Privind cu ochii în lacrimi,mititi-dan
Ţărîna ce te-apasă
Am vrea să ştii mereu
Cît ne lipseşti de-acasă!
Fulgerător, din lume, ai plecat
Niciun cuvînt de-adio n-ai lăsat,
Poate aşa ţi-a fost destinul
Ţie, odihnă, nouă chinul,
Ţie, Raiul, Cerul sfînt,
Nouă, lacrimi pe pămînt
Te-ai dus, iubitul nostru, în cer
Căci Dumnezeu la El te-a chemat,
Lăsînd în urma ta durerea
Şi multe lacrimi de vărsat”.

Dumnezeu să îţi dea odihnă, linişte şi pace veşnică! Părinţii şi fraţii.

***

DANIEL HORIA
Erou martir al Revoluţiei din Decembrie 1989
Clipele singurătăţii noastre măsoară regretul, durerea şi dorul şi jalea care sînt şi acum adînci, cînd se împlinesc 27 (douăzecişişapte) de ani pe data de 22 Decembrie 2016, de la crunta despărţire de scumpul nostru fiu, cumnat, unchi şi nepot DANIEL HORIA, sublocotenent post mortem din Baia Sprie, căzut la datorie în Revoluţia din Decembrie 1989 la Otopeni, lăsînd un imens gol în sufletele noastre.

“Ce nemilos a fost al tău destindaniel-horia
Căci viaţa ta nu ţi-a cruţat
Nu a ţinut el seama de nimic
Şi tinereţea el ţi-a luat
O, cît privim în zări în depărtări
Căci poate te vom vedea venind
Dar în zadar te aşteptăm
Căci tu în veci n-ai să mai vii.”
Ne plecăm frunţile în faţa mormîntului tău, şi-ţi aducem un pios omagiu în loc de colind de Sfintele Sărbători, rostim o rugăciune şi aprindem o lumînare pentru odihna şi liniştea sufletului tău. Bunul Dumnezeu să-ţi vegheze somnul de veci. Mama, tata, fratele, nepoţelele şi naşa de la Subcetate Mureş.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.