Pe Vasile Oanea l-am cunoscut la începutul carierei noastre, când am ajuns cu cercetările în inima satului Breb. Mulţi m-au îndemnat să-i trec pragul şi nu întâmplător. Ne-a primit un om simpatic, blând, care pe deasupra este şi de certă omenie, foarte bucuros de oaspeţi şi săritor când i se solicită un ajutor. Ne-a condus prin sat şi ne-a pus în legătură cu performeri, depozitari de comori folclorice şi ce mândru era când a văzut că am plecat din Breb cu sacul plin, având convingerea că truda noastră este pusă în slujba valorificării culturii populare, iar Vasile Oanea este un împământenit al tradiţiilor, mai ales al celor performate în satul lui.
Recent, efectuând o nouă cercetare la Breb, nu l-am ocolit, iar vizita ne-a ocazionat să cunoaştem o personalitate a satului, posesoare a multor pasiuni, ştiind să fie deopotrivă un artist fotograf, realizator de filme documentare, scriitor, care şi-a încercat forţele în poezie, scriind haiku-uri, acrostihuri, dar şi cronicar al vieţii lui şi a satului. Pe deasupra este şi om de cultură, citeşte cu sete multe reviste şi ziare la care este abonat şi foarte multe cărţi, biblioteca personală depăşind 2.000 de volume. Ne-a spus că în jurnalul său, pe care îl ţine de vreo treizeci de ani, depăşind 700 de pagini, închide întâmplări, evenimente, fapte, manifestări culturale sau cele care se desfăşoară curent în viaţa satului. A imortalizat tot ceea ce trebuie să rămână pentru viitorime. În accepţia lui, o cronică înseamnă istorie care trebuie să intre în neuitare.
Fotografia este pentru Vasile Oanea o pasiune de suflet. Ca şi celelalte pasiuni, îi umple sufletul şi-i face viaţa mai frumoasă. Nu a urmărit banii şi nici câştiguri. Este mândru şi bucuros că ceea ce a imortalizat este important, intră în sfera avuţiei sale fără de preţ. Multe poze imortalizează tradiţii, apoi meşteşuguri, ocupaţii, meşteri populari, peisaje, omul la muncă şi la petrecere etc. Un album este rezervat perechilor de îndrăgostiţi. Ne-a spus că „în poze şi film omul nu se urâţeşte, nu îmbătrâneşte şi nu moare”.
Convins de importanţa filmului documentar, o altă pasiune care i-a încălzit sufletul, a depus pe această linie foarte multă trudă. Are realizate 476 de filme documentare, „filme şi filmuleţe” cum le denumeşte autorul, cu o tematică bogată. De fapt, o cronică în imagini a satului Breb şi a unor evenimente din împrejurimi. Cele mai multe imortalizează tradiţii, interpreţi de muzică populară, rapsozi, interpreţi de muzică instrumentală, meşteşugari, etc. Pe toate le-a pus pe Facebook. Câteva ni le-a proiectat, unul este despre meşterul sculptor Ion Sima, vecinul său.
Fonoteca lui Vasile Oanea cuprinde un dulap de casete audio în care a înregistrat un volum mare de informaţii. O casetă cuprinde culegeri de folclor din sat. Rugându-l să ne-o împrumute, pentru a studia materialul înregistrat, ne-a refuzat, convingându-mă astfel că bunurile din arhiva sa sunt fără de preţ şi posesorul ţine la ele ca la nişte comori.
Pamfil BILŢIU