Eveline Bervoets, olandeza „adoptată” de Maramureş

0
2304

A lăsat Olanda pentru un sat tradiţional din Maramureş. Eveline Bervoets a venit în urmă cu 10 ani în România. Când a ajuns în Maramureş, a fost dragoste la prima vedere. A simţit că aici este mediul potrivit pentru familia ei minunată. Deşi chipul său cu părul bălai şi ochii mari, albaştri o „trădează” că nu e maramureşeancă sută la sută, Eveline a învăţat să se comporte ca şi cum aici ar fi locul în care s-a născut. Pentru ea, Maramureşul e Acasă. La fel şi pentru rudeniile ei pe care le-a lăsat în ţara natală. Drept dovadă, familia olandezei vine în Maramureş de câteva ori pe an. Acum, Eveline Bervoets locuieşte în Breb împreună cu soţul şi cu micuţii ei, un băieţel de câteva luni şi fetiţa ei în vârstă de 4 ani. Şi-a deschis chiar şi un hotel în care îi primeşte cu drag şi cu multă ospitalitate pe oaspeţii veniţi din diferite părţi ale lumii pentru a „gusta” din farmecul vieţii la ţară. Absolventă a Universităţii de Arte, Eveline nu şi-a uitat pasiunea pentru pictură. Nu face altceva decât să surprindă peisajele din Maramureş şi tradiţiile din acest colţ de ţară, invitându-i pe cei care-i privesc ilustraţiile să vadă Maramureşul prin ochii unui străin. „Stilul de viaţă din sat este foarte pur şi relaxant şi este aproape la fel cum te-ai întoarce în timp. Pentru mine localnicii sunt o sursă de inspiraţie cu toate cunoştinţele lor şi meşteşugurile pe care noi le-am uitat de mult. Învăţ în fiecare zi şi îmi petrec timpul în natură şi descopăr la fiecare colţ câte o micuţă comoară”, dezvăluie Eveline Bervoets.

„Aici mă simt Acasă”

R: Cum aţi ajuns în Maramureş?
E.B.: Prima dată am fost într-o vacanţă împreună cu soţul meu care e şi el olandez. El mai fusese în România când avea 14 ani. Acum zece ani am venit împreună prima dată, în România. Când am ajuns în Maramureş m-am simţit acasă. Aşa am decis să ne mutăm aici. Timp de un an am locuit în Cluj. Apoi am venit în Breb.
R:  Aveţi o gospodărie tradiţională?
E.B.:  Da, la gospodăria noastră primim şi oaspeţi. Am modificat o şură într-un hostel. E un loc natural şi simplu. La noi se poate sta aproape de oameni şi de oamenii din sat. Când am venit aici, am avut doar o cameră jos, dar acum am reamenajat. Totul e făcut tradiţional.
R:  Cum vă simţiţi în acest loc?
E.B.:  Eu mă simt mai Acasă aici, decât în Olanda. Nu-mi pot explica acest sentiment. Aici sunt mai aproape de viaţă. Nu cred că ne întoarcem degrabă în Olanda. Vecinii noştri au fost atât de primitori, au acceptat tot ce am realizat noi, aici. Au văzut că avem respect pentru tradiţii, pentru oameni, pentru acest loc. Au văzut că suntem sinceri şi că nu avem pretenţii şi ne-au acceptat rapid. Unii nu ne înţeleg prea bine de ce am plecat din Olanda, deoarece Olanda pare ţara perfectă. Pentru noi, aici e altfel. Acolo, viaţa e mult mai stresantă, e aglomeraţie, noi ne simţim mai bine într-un loc liniştit aşa ca şi Brebul. Uneori oamenii din sat mai merg în străinătate, dar când se întorc acasă şi ei spun că în Maramureş e viaţa mai frumoasă.
R:  Ce a zis familia în momentul în care v-aţi mutat aici?
E.B.: Nu le-a plăcut această idee. Acum vin însă de trei ori în fiecare an. Vin foarte des. Şi pentru familia noastră, Maramureşul e a doua casă. Prietenii vin şi ei o dată la un an sau chiar o dată la doi ani. Le place mult aici.

Îndrăgostită de Maramureş

R:  Cum e să-i creşteţi pe cei doi copii în acest mediu?
E.B.:  Aici, în satul nostru e extraordinar de bine pentru copii. Stau mai mult în aer liber, în aer curat, aproape de natură. Îi creştem cu lapte din gospodărie, cu legume din grădină. E interesant, e mai aproape de viaţa adevărată. Noi avem şi găini, căţel, pisici, iar pe viitor vrem să ne extindem. Acum am modificat şura pentru oaspeţi, dar intenţionăm să facem o şură şi pentru animalele pe care vrem să le creştem în propria noastră gospodărie. Noi suntem lacto-vegetarieni, iar produsele de aici sunt gustoase, e mâncare adevărată.
R: Cu portul popular v-aţi obişnuit?
E.B.: Da. Uneori fetiţa noastră se îmbracă în straie populare.
R:  Ce vă place cel mai mult în Maramureş?
E.B.:  Cred că îmi plac în primul rând oamenii care sunt foarte primitori şi calzi. Ei ştiu să trăiască într-un mod simplu, cunosc ce înseamnă să creşti animale în ograda ta, cum e să mănânci sănătos. Apoi, tradiţiile ne-au impresionat. Sunt trăite, totul e autentic. Şi peisajele, arhitectura sunt deosebite. Sunt multe lucruri care îmi plac aici în Maramureş.
R: A fost greu să învăţaţi limba română?
E.B.:  Am învăţat greu limba română. E foarte greu, mai ales gramatica. Acum învăţ, mai trebuie să studiez. Şi soţul meu cunoaşte bine limba română. Cred că peste doi ani, fetiţa noastră care e în vârstă de 4 ani va vorbi mai bine decât noi limba română.
R: Cu ce vă ocupaţi în timpul liber?
E.B.:  Îmi place lucrul manual, tricotez, să lucrez cu lemn, nouă ne place în special să învăţăm orice se face în casă: de la preparatul pâinii, confecţionatul de haine, totul. Dacă suntem aproape de natură, ne simţim bine.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.