ACADEMICIENII MARAMUREªULUI (7)

0
509

IOAN MIHALYI DE APŞA

(n. 25 ian. 1844, Ieud – d. 1 oct. 1914)
• Membru corespondent al Academiei Române – 25 martie 1901

Născut în comuna Ieud, Ioan era fiul lui Gavrilă Mihalyi, vicecomite şi comite suprem al Maramureşului, consilier la Curtea de Casaţie din Budapesta, deputat al românilor maramureşeni, şi al Iulianei Man, care au avut 13 copii, fiind – după cum aprecia dr. Mihai Marina în cartea Maramureşeni. Portrete şi medalioane (Editura „Dragoş Vodă”, Cluj-Napoca, 1998) – „cea mai luminoasă personalitate românească a Maramu­re­şu­lui din anii care au precedat Primul Război Mondial”.

  1. Primul doctor în Drept

După studiile gimnaziale începute la Sighet, Ioan Mihalyi – cum menţionează el într-o autobiografie din 20 ianuarie 1912 – a absolvit „clasele superioare în gimnaziile din Ungvar (Ujgorod), Casovia (Kosice), Tîrnavia (Slovacia) şi Budapesta, unde am depus examen de maturitate în anul 1862”.

Patru ani a studiat dreptul la Budapesta, obţinînd în 1866 titlul de doctor „în drepturi” şi pe cel de avocat, el fiind primul doctor în drept dintre juriştii din Maramureş.

În 1869 a urmat la Universitatea din Budapesta „ore private din arheologie, numismatică, paleografie şi alte studii asemuite istoriei”. În aceşti ani – cum scrie în autobiografia din 1912 – a frecventat „în afară de orele obligate” la Universitate şi cursurile de limba şi literatura română, „cursuri binevenite mie”, ca şi cele de limbă germană şi maghiară.

Ioan Mihalyi era cunoscător şi al limbilor franceză, italiană, ucraineană, a limbilor clasice – latina, greaca şi slava veche, care îi vor înlesni să descifreze moştenirea istorică a înaintaşilor săi din românescul Maramureş şi din regatul maghiar.

  1. Marele patriot din generaţia emancipării

Deşi tatăl său locuia la Budapesta, unde deţinea demnităţi înalte în administraţia centrală şi imperială, fiul Ioan se întoarce pe plaiurile natale, stabilindu-se la Sighet în 1872 pentru „a deveni unul dintre cei mai hotărîţi luptători pentru ridicarea culturală şi economică a obiditei populaţii a Maramureşului şi unul dintre cei mai puternici stîlpi ai românismului” (M. Marina, op. cit., p. 144).

Stabilit definitiv în Maramureş, a funcţionat ca vicenotar şi jurisconsult la judeţ, angajîndu-se, timp de aproape o jumătate de veac, în activităţile de emancipare a românilor. A semnat ca notar actul fondator – Statutele – Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, fondată în 5 februarie 1861 la Sighet, care a fiinţat peste 80 de ani, statute care stipulau dreptul la identitatea naţională, la autonomie, la folosirea limbii române, împotrivindu-se maghiarizării forţate a românilor.

Dr. Ioan Mihalyi de Apşa a fost membru al ASTREI sibiene pe viaţă, contribuind la înfiinţarea Despărţămîntului ASTREI la Sighet în 1912. El a sprijinit Societatea de lectură „Dragoşiana”, deschiderea băncii „Maramureşana”, „stînd ca o stîncă în calea tuturor încercărilor de deznaţionalizare şi a altor nedreptăţi la care era supus (de regimul dualist austro-ungar, n.n.) poporul român din Maramureş” (Prof. dr. Mihai Dăncuş, „Ioan Mihalyi de Apşa – figură luminoasă de cărturar patriot”, Acta Musei Maramorosiensis, vol. VI, 2007, p. 228).

  1. Diplomele – Cartea de aur a Maramureşului

La 7 aprilie 2011 s-a lansat în premieră, la Sighet, la Casa-muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”, un nou volum de Diplome maramureşene, cuprinzînd 364 de acte, mărturii, extrase din lucrări apărute în epocă, „documente răzleţite – după cum declara prof. univ. dr. acad. Ioan-Aurel Pop – fiind în parte strînse şi ordonate de urmaşii lui Mihalyi”, „complet noi şi diferite în proporţie de 95% faţă de primul tom din 1901”, pentru care Ioan Mihalyi de Apşa a fost distins în 1902 cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române. În temeiul Diplomelor maramureşene din secolele XIV-XV, care cuprindeau, în cele circa 700 de pagini, 366 de documente, Ioan Mihalyi de Apşa a fost ales, în 25 martie 1901, membru corespondent al Academiei Române.

Marii cărturari români, în frunte cu Nicolae Iorga, au relevat faptul că „fără această carte nu se poate scrie istoria românilor”.

Timp de peste 40 de ani, dr. Ioan Mihalyi de Apşa a adunat aceste diplome nobiliare, garante ale drepturilor de posesiune şi proprietate ale românilor deţinători. El a avut preocupări esenţiale şi în domeniile numismaticii, arheologiei, muzeisticii, lăsînd în manuscris cartea Pămîntul Maramureşului în timpul preistoriei, fiind un frecvent colaborator cu studii la publicaţiile Gutinul, Patria, Foiţa Tribunei.

  1. Familist model cu demni moştenitori

Prima lui soţie, Paulina Dunca de Şieu, a decedat în 1878. Cu Iustina (1862-1949), a doua soţie, fiica protopopului din Vişeu de Sus, a avut 12 copii, toţi remarcîndu-se, în felul lor, în elita intelectualităţii maramureşene şi transilvănene. Longin (1896-1948) a func­ţionat în Consiliul Dirigent, format după Marea Unire din 1918. Domni­şoa­ra Lucia (1903-1999) împreună cu cele 8 surori au brodat drapelul tricolor românesc, arborîndu-l în dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1918 în faţa celor peste 10.000 de maramureşeni adunaţi la Sighet, unde se depunea jurămîntul de credinţă al membrilor Consiliului Naţional Român din judeţ.

După o viaţă de muncă dăruită emancipării culturale şi economice a Maramureşului, dr. acad. Ioan Mihalyi de Apşa a murit la 14 octombrie 1914, cu regretul că nu a văzut împlinit măreţul ideal al Unirii celei Mari, pentru care a luptat încă din 1881, ca participant la unificarea şi crearea Partidului Naţional Român, la Sibiu.

La Sighet, memoria acestui ilustru erudit a fost şi este cinstită şi glorificată pentru eternitate printr-un bust dezvelit în 1925, distrus în 1940 de horthyişti, şi mult mai fascinant şi „istoric” lucrat de sculptorul Mihai Borodi dezvelit la 1 decembrie 1988, la 70 de ani de la Marea Unire din 1918.

Nu departe se află Casa-muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”, care păstrează documente de o inestimabilă valoare istorică şi mobilier de epocă, unde academicianul, strălucitul patriot şi cărturar a elaborat Cartea de aur a Maramureşului – Diplomele nobiliare editate în 1901 pe cheltuiala sa.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.